Frânturi pierdute pe mare…

tumblr_ngonllfrDs1ru8nnoo1_500Pe nisipul Mării Negre eu am scris că te iubesc cândva
Doar că marea a uitat să mai citească
Şi fiind prea agitată a uitat să-mi mai zâmbească
Când aterizam din vise tu nu mai erai în nava mea…

Se pare ca eşti un obiect zburător neidentificat
Căci doar iubirea te mai poate recunoaşte
O noapte de sacrificiu ne mai desparte, acum de Paşte
Să-mi recunoşti acum în faţă dacă m-ai iubit vreodată cu adevărat…

Și printr-un singur val să-mi fii aproape de piept
Să stau la picioarele tale și să-ncep să cuget.
Că lumea asta mare, un loc sigur e al nostru
Să ne lăsăm purtați de mare, să plutim în neant.

În noaptea asta să profităm de liniște și cântăm.

Că doar glasul tău calmează până și valurile negre
Dar am uitat că-n noaptea de-nviere eu trebuie să fiu treaz.
Căci valurile astea mi-au acoperit iubirea
Și-n lumina selenară m-am deprins de mal cu teamă.

Odată am fost un singur val și-acuma suntem ploi….
Cădem unul fără altul și devenim noroi.
Cu toate astea suntem indignați, că suntem prea distanți.
Când ne-apropiem de-odată devenim ciudați.

Că-n ochii lumii am fost neintegrați, dar noi eram perfecți.
Mecanisme trupeşti, de-odată deveniţi defecţi.
Dar scrisul meu la margine de mare s-a șters și tu m-ai uitat
C-am pus atâtea sentimente într-un scris adevarat.

Poezie scrisă în colaborare cu ionutbill

La poarta sărutului

tumblr_mns6znKyco1re5y1ho1_500semnele sunt din ce în ce mai neclare
culorile-s fade
nu mai respect nici o regulă când ies din tipare
şi mă-nvârt din 7 în 7 chakre.
sub bolta portocalie nu găsesc liniştea vădită
caci liniştea se ascunde-ntr-o inimă fericită

tocmai de asta port o criptă-n cerul gurii
ce-mi taie din avânt
şi mă forţeaza să tac punându-mi lacăt pe orice cuvânt

ma zgârie pe creier şi-mi lasă un gust amar pe limbă
de-asta e nevoie de o altă limbă ca s-o atingă
şi s-o întindă…

Instrumente

Tristețea-mi cântă-n suflet, c-un instrument funerar….

Cimpoiul ăsta cântă bine și pare că mă place.

Și undele lui muzicale mai rău mă apasă

Un junghi în coasta il simt mai apăsat.

Și nu îmi mai cântă cimpoiul, ce liniște de câmp

Am un singur gând și te strig pe nume.

Cad în liniștea neanului și nu îmi explic starea

Pleoape tot mai grele, buze mai amare

Și în jurul meu persistă moartea cu instrumente funerare.

Afară nu-i lumină, în suflet întunericul persistă

Sunt dramaturgul propriilor vise, îmi ucid viața mereu

Că în jurul meu persistă moartea cu înstrumente funerare.

Liniştea furtunii

E atâta linişte-n furtună se aud doar paşii meiunknown_by_sk1zzo-d5qjbw0

Grăbiţi pe un drum de piatră şi pământ

Şi la adăpostul pomilor aud greierii cum cântă

Că prin atâtea cărări doar mintea mea se uită

Şi prin picături de ploaie rămâne doar o foaie

La margine de câmp, descriu uimit pustiul ce se propagă

Stau întins pe-o vraiște de vreascuri și de paie

Ca o liniște ce devine stapână-ntr-o tornadă

Nu văd la orizont ce nu aud în apropiere

Simt doar un freamăt, o șoaptă, o mângaiere

Atunci când stejarii se aplecau să salute magia dimineții

ploaia învolburată mai scutura din nopțile tristeții!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Shhh…!

Fac liniște, când totu-n jur e-o gălăgietumblr_myzdl4tbE01sp76hoo1_500
Zi de zi încerc s-o zic, fără să fiu pe felie
Că nu vreau s-ajung, într-o zi să fiu mâncat
De-asta odată cu timpu’, eu tot am evoluat
Cât de bine, cât de rău, doar voi îmi puteți spune
Cu săpun ma spăl pe mâini, dar la gură tot am spume
Nu e greu de priceput, e chiar ușor de înțeles
Când la gât port un fular, și pe cap îmi stă un fes.
Ascultă odată tinere, că nu o fac pentru mine
De-aia vorbesc singur de față cu atâtea pastile
Doar bătrân bolnav poți duce lupta mai departe
Vezi un sens de mers în viață, dincolo de facultate
Nu-mi asum niciun cuvânt, căci asumarea înseamnă
Un traseu de cursă lungă, dintr-un colț de pentagramă
Toți știu ce-o sa facă, nimeni ce-a făcut deja
Eu încerc sa îmi dau seama sensul lui „a învața”
Ca învăț sa merg, adorm, cunosc lucruri utile
În timp ce alții dorm pe cârca noastră
Cocoșându-ne ca pe cămile..