Dar eu ?!

Am trezit câţiva lilieci, eram singur pe străzi.
Cădeau ploi cu stropi diferiţi, erau puţini dar păreau mai mulţi,
Final de an cu handicap, unde-s anii mei?!
Nu vreau amintiri, nu vreau să mă recunosc,
Par un dilău cu barbă într-un metrou.

O lumină scadentă cădea pe-un peisaj sublim,
Încerc să nu mă deprim, încerc să îmi revin..
Au trecut atâţia ani lumină, eu parcă tot aştept ceva să vină.
Am dus destule nopţi cu lună plină de mână spre lumină,
Iar eu tăcut pe-o bancă, încă aştept ceva să vină.

Nu mă cred ci chiar sunt nemuritor,
Atâtea ace trecute prin vene, senzaţii de zbor,
Pierdut printr-o ceaţă densă, încerc să nu ies din decor,
Mult prea sătul de-acest univers, numai caut diamante după ploi.
Numai găsesc un sens de mers într-o direcţie acceptabilă,
Dar eu, eu unde mă întorc când se termină pământul?

Ora patru

Singurătate ne-am tot găsit în noapte.darkness-drawing-indie-insane-Favim.com-2724442
Mi-ai dat atâtea semne  de peste mări şi zări,
Te aud seară de seară când păşeşti la mine în dormitor….
Apari când nu mă aştept,
Dar tu trăieşti prin mine, nu ştiu de ce mă iubeşti….

Ştiu că eşti doar o formă şi eşti una sublimă,
Te văd cum fugi, te ascunzi de lumină.
Am zile exagerat de lungi şi nopţi cât ai clipi,
Dar tu eşti cu mine, eşti umbra mea.

Te tot descriu de-o vreme, este ora patru şi încă scriu,
Aceaşi oră blestemată, când ne-am găsit pe străzi,
Tu nedorită de nimeni iar eu huiduit de toţi,
Ora în care am devenit mai sigur….

Călător

Când te văd,406100
Vreau să pătruzni în mine zâmbind,
Să îmi dai foc, să mă mistui cu tine.
Când te văd,
Să trezești în mine sentimente neștiute,
Aproape să fiu de nerecunoscut,
Doar când te văd să tremur.
La gândul că poate mâine mor,
Și nu ai aflat cine sunt….
Dar eu sunt Rotus.

Eu te aștept, dar nu știu cine ești.
Dacă citești asta să știi că te aștept…..
Tu doar să apari, că îmi voi da eu seama cine ești
Că vei trezii în mine ceea ce nu sunt acum.
Da, doar să vi.

Dar oare apari?
În această măsură inegală a timpului?
Că mă zbat între insomnie și somn,
Și cad adânc în pacat, necrezând că mai trăiesc,
Că văd lumina zilei și eu abia încep s-adorm.
Și când întunericul apare, încep să umblu….
Dar știu , eu sunt Rotus, călătoresc.
Și nimeni nu mă observă….

Atâtea semne, dar nu destule.

Atât de seară, de parcă adorm și mă trezesc în beznă.282202
Aspecte bine definite mă fac să mă mișc,
Doar caut un gram de speranță, în acest tablou, trist.
Că lumea asta-i subjugată de ură și de mânie,
Ce caut printre voi, din ce coastă sunt făcut?!

Mult prea multă nevroză în jur, lumea asta-i snoabă,
Priviri descâlcite mă blesteamă în treacăt,
Măsurat din cap până-n picioare, de parcă-s un lepros,
Nu caut să mă înțelegeți, că toți sunteți, leproși….

Din când în când, mai aștept lumina să văd  o parte din puritate,
Dar realizez că-n mare parte, este doar de fațadă,
Vine și pleacă cât poate de repede, refuză să fie admirată,
Ciudat, caut lumină, dar cred, că este pe partea cealaltă….

Felinarul

felinar_marela locul lui după tufișuri dese
un felinar șopește o poveste
despre cum vine noaptea
și-mparte nedreptatea
oamenilor corecți, dar asta-i realitatea…
viața fălește și înfloresc străduțe
unde trecătoare tinere devin bunicuțe
unde trecători bătrâni devin umbre arse-n liniștea verii
acolo felinarul păteaza cu amintiri cenușa serii
și oamenii continuă la umbra lui să caute comori
dar să le zică cineva să își verifice cutia cu scrisori
felinarul vegheaz-acolo de sute de decenii
căci pe trupul lui de beton scriu poezii primăverii
dar gândul că vine toamna devreme
mă înspăimântă cu bucurii ce vor deveni poeme
așa că felinare, te rog, luminează-mi zâmbetul
să pot să râd măcar odată atunci când îmi mai pierd cumpătul…