Etichetă: Lunga

Timp?! Fără glume te rog…

aprilie 13, 2017

Timpul nu mi-a dat destul nisip în clepsidră.
A preferat să mi-l arunce-n vânt, râzând de mine…
Ciudat zâmbet, dar totuşi prea frumos ca să-l văd.
Nu prea ştiu bine ce se petrece, dar nu este de bine.
Că timpul meu zboară şi nu dă de tine.

Probabil ne desparte un zid ce se sprijină de noi….
Suntem prea ţepeni să lăsăm să se sfărâme.
Departe unul de altul dar totuşi atât de aproape.
Câteva secunde ne despart ca să-mi alergi prin vene…

Se simte dimineaţa peste noi, după o seară lungă, goală.
Destul de goală, fără voci, fără ţipete, fără noi.
Ciudate resetimente mă readuc la viaţă, când mă bucur de muguri.
Las doar fumul acesta din cameră să danseze, exact cum o făceai tu.

Subconstient

februarie 18, 2015

Arome de putred mă fac să zâmbesc.

Privesc cu atâta durere, timpul cel pierdut.

Nu înțeleg viteza vieții nici sensul ei contrar.

Dar pedalez prin vise și mă învârt în giratoriul vieții

Drumul e prioritar dar plin de serpentine.

N-am numere să numar atâtea lacrimi vărsate.

Privind totul printr-un geam, uitând cât sunt de beat.

Privești la mine de parcă-s un străin.

Iubirea mea de ani întregi, mi-am dat seama, ca m-ai uitat.

Arome atât de putrede îmi încântă zâmbetul.

Oare am înțeles eu timpul sau doar asta am vrut să cred?

Când turnam în pahare, verbe, silabe, amestecate cu vin fiert.

Orbit de fază lungă dau flash c-o vreau pe scurtă

Nu înțeleg de ce scriu asta, nu înțeleg nimic din cele de-nțeles.

Că moartea-i pretutinde-ni, chiar și-n privirea mea.

Adulmecă și stă la pândă, rămas bun, iubirea.

Te rog rămâi

februarie 22, 2013

tumblr_maxzqsETpV1rhrb9ko1_400_largeOh te rog, rămâi la mine
Încă o seară împrună
Cu tine de mână
Să ne plimbăm sub brumă
Să alunecăm sub clar de lună
Către o altă viaţă bună
Dar acum să ne bucurăm
Că suntem împreună

Dar seara e lungă
Şi suntem amândoi
Culegând lalele
Pentru ochii tai cei goi..
Înveliţi în pleoape
Şi dezveliţi în şoapte
Cu sărutări deşarte

Îţi deschid inima ca pe o carte
Cu file multe,dar pline de speranţă
Că ai apărut în calea mea
Mi-ai dat ambianţă
Când totul era închis sub clanţă

Regina regatului meu

ianuarie 23, 2013

coperta-imbratisare-i-need-you3

Seară lungă, încă din toi
Şezând la masă, noi amândoi
Ne jucăm şah, ca într-un război
Ne aruncăm priviri, ce sunt reci sloi
Doar sărutul ne încalzeşte
Când unul din noi doi razboiul paraseşte…

Din razboi am plecat uşor către pat
Cu gânduri bune, privind la tine
Esti îmbrăcată dar din priviri eu te dezbrac
Vreau sa fac ceva fără sa mă răzbat…

Eşti regină într-un întreg palat
Ai la picioare un întreg regat
De lacrimi si extaz
Mi-eşti muză şi mi-e greu să tac
Când nu am cuvinte si-îmi zici
De ce tac?
Nu îmi e greu, dar asta fac
Culeg cuvinte, după cerul înstelat
Şi cu nici un verb nu le leg. N-are sens
Ca să vorbim noi doi e un întreg demers.

Pantofii te strâng, te iau în braţe
Şi uşor te strâng şi plang puţin
Căci ale tale picioare
Tânjesc după pământul ud
De picături de lacrimi ce curg
Ce la poale de munte se strâng într-un amurg…