Umbrele m-au părăsit când am stins lumina,
Mă tot întreb ce caut eu aici?!
Nimic nu-mi aparține și totuși încerc să sper,
Că ziua de azi nu o să fie la fel ca ieri.
Când luminile se sting, umbrele mă părăsesc.

Iar tu, singurătate, dacă pleci ,pleacă închide ușa bine.
Fă cumva să lasă-mă, uită c-am existat, că ne-am iubit odată.
Că timpul la fel ca pe tine nici pe mine nu mă așteaptă,
I-ați amintirile și du-te, regret că ne-am cunoscut…

Am urme de tine pe haine, parfumul tău persistă,
Este camera goală, dar parcă mai deschisă.
Tu nu ești viață, tu nu ești glorie,
Ești cancer ce macină din mine în fiecare secundă,
Că-ți place să vezi cum mor pe zi ce trece…
Dar dacă eu mor, o să mori și tu cu mine.
– Măcar să mă bucur și eu că te chinui și tu într-un final.