De când ai plecat…

Când tu îmi eşti plecată,sufletu-mi e trist65616_10200353932530463_67431776_n

Când tu nu-mi eşti aproape,inima-mi mi-am stins

Când luminile-s plăpânde,divinitatea-i tristă

Şi nu mă lasă nici măcar,lumina să o zăresc

Nici măcar un soare,pe cer nu mai găsesc

Că de când pământul,încet s-a întunecat

Şi pe scoarţa aridă,uşor tu mi-ai plecat…

Când tu nu-mi eşti aproape,eu mi-te clădesc

Şi trupu-mi e noroiul,ce nu-l împrăştii peste tot

Să nu mânjesc alţi oameni,cu-al meu nenoroc

Şi-o sfoară înfiptă-n ceară,începe să lumineze o cale

Că tu iubire ai plecat,şi totul în jurul meu s-a terminat

Când mortile de vânt,îmi disipec sufletul în văzduh

Toate astea par că sau dus,sau poate doar au apus.

Pe suflet

Pe suflet îmi stau toate tapițate adânc în coajă fluturi

Sufletu-mi rănit deja tânjește după medicament

De ce tu îngere m-ai lăsat să mă rătăcesc de mine

Zile dincolo sunt sigur că n-am să am deloc

Sufletu-mi e negru fără lumină pe vecie

Te rog să mă ierți că scriu așa de târziu

Dar nu știu cum să fac din noapte zi și să zâmbesc

Întunericul ăsta încep să îl detest, și doare

Că nu mai văd nici măcar o rază de soare pe cer

Ochii îmi sunt încleştaţi de lacrimi,ce nu se mai opresc

Fug așa de departe de întunericul ce-mi acaparează privirea

Te implor iubire,aprinde tu lumina,că e tare întuneric

Temerile mi-au prins viață în acest abis neînchipuit vreodată

Doamne,îți cer să mă mai asculți măcar odată….

Lasă-mi inima să bată în altă parte și dragostea să nu-mi plângă

Păgână-mi este rugămintea,doar asta-mi mai crede mintea