De când ai plecat…
Când tu îmi eşti plecată,sufletu-mi e trist
Când tu nu-mi eşti aproape,inima-mi mi-am stins
Când luminile-s plăpânde,divinitatea-i tristă
Şi nu mă lasă nici măcar,lumina să o zăresc
Nici măcar un soare,pe cer nu mai găsesc
Că de când pământul,încet s-a întunecat
Şi pe scoarţa aridă,uşor tu mi-ai plecat…
Când tu nu-mi eşti aproape,eu mi-te clădesc
Şi trupu-mi e noroiul,ce nu-l împrăştii peste tot
Să nu mânjesc alţi oameni,cu-al meu nenoroc
Şi-o sfoară înfiptă-n ceară,începe să lumineze o cale
Că tu iubire ai plecat,şi totul în jurul meu s-a terminat
Când mortile de vânt,îmi disipec sufletul în văzduh
Toate astea par că sau dus,sau poate doar au apus.
