Valoare mică. Cotă de piaţă 0. Cantităţi industriale. Cam aşa s-ar descrie micile monede de 1 ban care sunt parcă din ce in ce mai multe pe piaţa monetară din România.

–          Da-ţi-mi vă rog un pachet de şerveţele, 2 bic-uri şi 1 CLEAR.

–          Sigur, face 15,87 lei.

De la 16 lei, primesc rest 13 bani, 1 de 10 şi 3 de 1. Când strâng mai multe monede de 1 ban şi vreau să plătesc la magazin canci. „Nu acceptăm monede de 1 ban”. Mi le refuză. A naibii, şi apar ca ciupercile după ploaie. Soluţia? Hmm…mai bine strâng un pumn de monede şi le dau la primul cerşetor care îmi iese în cale decât să mă enervez cu vânzătoarele cărora le e frica să numere maldărul de monede pentru că probabil nu ştiu.

Şi mă gândeam eu să-i pun la puşculiţă, să îi strâng. Ce? Aoleu. Când o sa-mi mai dea rest monede de 1 ban o sa le zic „păstraţi-i doamna”. Chiar mă încurcă, aiurea rău de tot. Oricum, dacă întrebi un economist ce rol au aceste monede mai exact, începe să-ţi vândă teoreme economice şi mai ştiu eu.  Ori nu e corect folosită moneda în comerţ, ori a fost degeaba introdusă. E ca şi cum s-ar folosi în zilele noastre moneda de 100 de lei vechi, care nu mai avea nici o valoare după anii 2000. Dar la ce probleme economice se pare că are România, acest lucru este un mizilic şi va fi tratat ca atare.