Totul decurgea normal, părea o zi obişnuită. Aceeaşi rutină zilnică de dimineaţă, mă ridic din pat, ma întind şi merg spre baie, mă spăl şi mă pregătesc să plec spre scoală. Ceva mă oprea acasă, dar ceva îmi zicea sa ma duc să nu întarzii. Mă îmbrac în fugă şi mă pun la masă, manânc ceva repede şi spun ” Săru’ mâna mamă, am plecat la scoală”. Mama îmi spune să am grijă să merg pe trotuar ca de’obicei. Râzând îi spun că da, nu se va întâmpla nimic. Afară plouă ca niciodată, s-a întunecat încă de la ora 4 mi se părea ciudat, a trecut repede timpul, nu mi’am dat seama cum.
Mă apropii de liceu eram la cam la aproximativ 100 metrii sau chiar mai mult. Vad o masină cum goneşte de nebună şi o masină de poliţie cum stă. Zâmbesc aşa.. sumbru în acel moment faţa mea a gândit singură. Maşina se apropia cu putere si cât am clipit in nici mai puţin de o secunda, vad cum masina urcă pe trotuar si mă izbeste în plin,suta de metrii care ziceam că mai o am până la liceu, maşina m-a intors din drum. Ca o ghiulea sunt proiectat printr-un gard şi mă opresc în zidul unei case. Zgomotul a fost infernal şi nu reuşeam să îl asemăn cu nici un alt sunet auzit până acum,ciudat credeam că am auzit multe dar m’am înşelat. Acuma sunt întins pe jos în jur e fum şi praf şi sânge din păcate este al meu. Un om de rând se uită la mine cu groază de parcă aş fi un om desfigurat,dar din păcate aşa eram. Citeam în ochii lui groaza, teama. Nici el nu înţelegea ce sa întamplat. Îi aud cum vorbesc mamă, cum spun că maşina sa oprit la 180km/h dar ea m-a lovit cu viteza mai mare, şoferul era de vârsta mea,dar era băut, nu ştia cum îl cheamă de beat ce era.
Văd cu un ochi ,celălălt nu îl simt deloc,cum coboară aparate performante dintr-o maşina . Mamă ei caută numarul tău pe mobilul meu, te chemă de urgenţă. Nu vor să îţi spună ce sa întamplat, nu îţi ia mult si te văd lângă mine,mă iei de mână, dar nu am glas să îţi zic mamă mă doare. Mamă deja simt că inima mea nu vrea să mai primească sânge, simt cu plămânii îmi sunt perforaţi de coaste si de bucăţi din gardul de lemn. Vreau să ştii că am mers pe trotuar cum mi’ai zis, nu eu fost devină ci şoferul, durerile simt că iau sfarşit uşor trec, dar odată cu mine,vreau să ştii că mama a fost primul cuvânt rostit după impact am zis „unde e mama?” dar lumea tăcea. Îmi e dor de tata…aş fi vrut să îl vad, dar e la muncă..ştiu… te aud cum te rogi să fiu tare.”sunt mamă dar maşinăria mea de trup nu mai vrea”. Aud medicii cum şoptesc că e o chestiune de timp până când voi muri.
Cu ultima forţa te strâng de mână, îţi spun cu partea de faţa care o mai am, nu mă las aşa uşor, spunele să scoate bucata de lemn rămasa în pieptul meu, voi rezista durerii. Medicul scoate usor bucata,inima mi’a cedat,medicul loveste cu putere pieptu,cu lacrimi în ochi zice şi el ca nu se poate aşa ceva. Te uiţi cum corpul îmi este zguduit de aparatul ce încearcă şa îmi redea viaţa,în zadar mamă. S-a dus gata.. Mă uit la mine cât de desfigurat sunt,cineva de sus mi’a lasat sufletul să îmi vadă trupul pentru ultima dată.M’ai luat în braţe, m-ai sărutat pe frunte şi ma strigai. În acele momente, mamă, inima mea înca bătea dar nu se auzea. La scurt timp am plecat. Să ştii că nu mă mai doare, uităte la poza mea şi fi tare nu plange, destul am plâns eu de durere. Şoferul beat ştiu că nu va plati mamă, tatăl lui are mulţi bani…dar el nu va plati în viata asta, Dumnezeu sus îl va judeca pe drept, noi nu avem puterea asta. Tata chiar dacă uneori a avut bani şi alte ori nu, pentru mine e cel mai bogat şi aşa va rămâne. A fost greu să mă vezi acolo jos, să te simţi fără putere,puterea era în mainile mele dar fără folos. Va fi ultima zi, ultima seara petrecută în casa mea, în camera mea. Mă vei vedea in poze si voi veni in visele tale mamă sa te tin in braţe şi la tata lafel. Spune-i lui tati să fie tare, eu l’am dezamagit. M-a invatat sa fiu tare si acum plânge din cauza mea, dar si eu plâng acuma când plouă afară, acuma vezi, afară ploua nu vezi pe unde mergi de ploaie, eu plâng mamica mea si taticul meu. V’am zmuls zâmbetul dupa feţe dar nu am vrut, nu am vrut!! Rămas bun Mamă si Tată.Dar am plecat cu o întrebare. Dacă poliţia oprea maşina de prima dată mai ajungeam aici?” SPUNE STOP CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN. VIAŢA PIETONULUI ARE PRIORITATE. Acuma mă întreb eu omul de rând dacă poliţia oprea maşina se mai ajungea la moartea unui om? NU! Nu banii controlează tot, banii doar ne prelungesc agonia. Mulţi dintre tinerii care se suie beţi la volan sunt cei de bani gata,care vin tăticu dau o spagă.. si aia e .. a murit un om ? Nuuu de unde.. a fost din cauza celui care a murit. Cam aşa se intampla de fiecare dată. Spune STOP deja nu se mai poate. Îngerii părăsesc pământul şi rămân demonii. Pe acel baiat mama lui la învaţat să meargă cu grijă,dar pe cel de la volan.. unde îi erau parinţii..unde.. unde!?