Etichetă: Minte

Cu ce rost?!

martie 4, 2018

Cică timpul îmi aparţine, ce frumos mă minte camera asta rece,
Clepisdra mea seacă, câteva grame mă despart de cer,
Şi simt că am prea multe în spate ce m-au întors pe dos….
Dar uneori simt că-i totul fără pic de rost,
Luat la rost pentru diferite stări ciudate,
Îmbrăţişat de-o singurătate aspră, vreau să pot să mă ascund.

Tot caut o linişte mult aşteptată, cândva ştiam pe ce străzi s-o găsesc,
Şi străzile şi-au schimbat structura, minciuna purcede peste tot,
Şi eu sunt împins de la spate de-o voce ce mă minte frumos….
Din zi în zi cu ochii tot mai roşii, dau la schimb multe zile pentru nopţi albe,
Dacă trebuie mă amanetez pe mine, pentru rostul fălos.

Asta a fost…

martie 22, 2017

Spune-mi ce vreau să aud, hai mai minte-mă odată.
Îţi simt ipocrizia în zâmbet, hai varsă lacrimi de porţelan,
Nu îţi adresez blesteme, soarta asta are grijă de toţi.
Dar cu mine prea se joacă, de aceea m-a scârbit.
Nu îmi pasă ce urmează, am destule răni cusute cu amintiri.

Răscoleşte tot trecutul, trăieşte printe iluzii, asta e a doua lună.
Noi cădem printre ruinele propriilor noastre vise,
Am încetat să trăiesc trebuie să fac ceva să exist.
Că lumea te uită repede de parcă nici nu ai fost vreodată.
Dar mă bucur că te-am văzut şi aşa în treacăt.

Tăcerea camerei

februarie 21, 2015

Simt tăcerea cum vine, îi aud pașii pe podea.

Se-așterne peste cameră, și-ncepe ca să stea.

Privește-n gol, privește și nu înțelege…

Cum de-atâtea poezii, de viață pot ca să mă lege.

De atâtea ori înghite-n sec, durerea o neliniștește

Și peste trupul meu lacrimile i-se opresc

Tăcerea-mi cântă la un instrument funerar

Clapele pianului par că au obosit și cântă tot mai lent.

Mișcări amețite îmi aplifică starea de singurătate.

Dansez cu tine iubire, păcat că ești întipărită-n carte.

Îți pictez chipul, îți descriu bătăile inimii, tăcere.

M-afunzi în necunoscut, neștiind de-i bine.

În părul meu te joci, atâtea fire albe îmi descriu tristețea.

Port un doliu în suflet, căci pentru mine totul moare.

Nu există nici o viață fără chin și nici chin fără de viață

M-am trezit doar într-o viață, cu amintiri impuse-n minte.

Am trăit tot ce am scris, am iubit cum nu se poate.

Ca la final să realizez, că n-am meritat nimic din toate meritate.

Anonim în iubire

decembrie 29, 2013

E gândul meu,ce se ascunde tăcut prin minte1499732_594035100668947_114448442_n

Și glasul meu ce nu-și găsește sunetul să strige

Și-mi e moartea obosită,și altfel îmi vorbește

E doar glasul ei,ce privirea îmi știrbește

Și doar mâna ta ce sufletul  îmi liniștește

Și lacrima ta,ce-mi limpezește gândirea

Hai să fugim amândoi și să ne pierdem cu menirea

Să uităm acasă nostalgia,să ne rătăcim prin noi

În frig să ne adâncim, ca într-o mare moartă

Să ne regăsimt amândoi,sub bolta ce-a cerească

Să nu mă lași să adorm,că nu mă mai trezesc

Lasă-mă te rog,de viață să mă minunez

Că asta-mi e puterea,doar să mai trăiesc

Doar să mai vorbesc oleacă,cu a mea iubire

Și apoi să vi tu moarte, să mă iei la tine.

Plângi dar e degeaba

septembrie 30, 2013

Plângi suflete că doar asta ţi-a mai rămasrugaciune_1

Am ajuns amândoi acum la ultimul pas…

Nu privi în urmă.. că multe n-au rămas să vezi

Doar lacrimi mici albastre,căprui şi verzi

Dincolo de porţile astea mari ai să mă crezi cândva

Că asta a fost scăparea noastră din lanţurile ruginii

Sufletul meu nu plânge eu am venit cu tine, mergi şi-nghite-n sec

Mai povestim câte o întâmplare dar n-am cum să te întrec

Tu le ţii minte pe toate.. eu doar vorbesc şi merg

Asculţi şi dai din cap şi mă aprobi într-una, uite că apare luna

Curând se va lumina şi va cădea şi bruma şi-mi tremură mâna

Când scriu aceste rânduri şi-s tare pus pe gânduri

Că vom rămâne de acum doar pierduţi printre amintiri minunate.