3 pomi
Sunt trei pomi ce stau de veghe
Sunt trei stele lucifere
Ei într-una tot vorbiră
O dată o stabiliră şi locul unde
Are să îşi dea întâlnire
Data stabilită a sosit şi trei pomi au şi pornit
Către locul de întâlnit aşa cum au stabilit
Dar mai am de povestit
Au pornit pe’un drum agale
Pe un drum plin de jivine
Pe un drum decolorat
Au dat de’un codru îmbufnat
Codru către’un pom zbiera obraznic
– Tu vrei stea de împărat! să fi tu cel mai bogat!!
Şi pomul supărat şi-a lăsat capul plecat
Şi mai departe au plecat..
Până când de un izvor au dat ce era învolburat
Ce se desface’n două şi începe să plouă
Izvorul zbiară mişeleşte către pomul ce glumeşte
– Tu vrei stea de om mai prost, să-i întorci lumea pe dos
Pomu’şi lasă crengile pe jos şi pleacă furios
Pe un drum fără folos de acum şi zgomotos
Tot păşind greu pe potecă au ajuns l’apus de soare
La o mare trecătoare..
Soarele vorbeşte foarte tare şi frumos,către pomul cel fricos
– Tu nu vrei stea cu tot felul de avere,tu vrei una mândră în toate cele
Soarele tăcut plecă,lăsă loc serii să se aşterne peste pământ
Rând pe rând, una câte una păşesc uşor pe covorul stătător
Apare steaua de împărat..
Primul pom sta încordat şi de la stea a şi aflat
– Codru’mi este bun prieten şi’a venit să’mi dea de veste
că mai vrei doar pentru zestre. Şi pe loc pomul se veştejeşte
Apare steaua omului putin mai prost… dar se înşela pomul rău..
– Izvorul este vărul tatei şi-a venit să mi’se’n chine cerânduşi scuze
pentru ce vorbe i’se citeau pe buze. Şi i-a spus şi tate că m-ai judecat
şi o etichetă de proastă tu mi-ai dat.
Pomul şi-a scăpat crengile jos şi printre aştrii sa pierdut.
Şi-a venit şi rândul lui,pomului fricosului să’i apară steaua’n cale
El tot sta şi aştepta cu luna într-una tot vorbea că steaua lui nu apărea..
Îi şopteşte luna că se pregăteşte şi se împotmoleşte când cu ea vorbeşte
Şi ultima stea, mândră în toate cele îi spune.
– Soarele’mi este slujnic la cetate,dar cu tine n’am ce face,eşti mult prea slab
şi deloc dibace,mie-mi trebuie pom să conducă o cetate şi pornind uşor în spate
Pomul râde spre a plânge şi o cheamă înapoi să vadă cu ai ei ochi goi
Să vadă ce a pierdut ca într-un război..
Rând pe rând crengile şi-le desface şi o coroană mare îşi face
Şi din pomul cel slăbit se transformă într-unul mare şi robust
Şi steaua cade în genunchi,cerându-şi scuze de ce’a zis
El nu o iartă şi’i convins,că nu e steaua lui din vis.
Morală- Nu judeca oamenii după aparenţe,că tu vei regreta şi ca steaua aceasta ţi-se va întampla-



