Etichetă: Moartea

Amor caecus est

ianuarie 3, 2016

Singurătate, femeie tânără, femeie.images
Dezgolește-ți trupul, și-acoperă-l cu mine.
Vocea ta, cântec aprig de cucuvea.
Ce-mi vestește, din zori până în noapte, moartea.
Amanta, ce mă așteaptă, ce știe că o voi urâ încă o viață.

Astupă-mi gura cu tine și fă-mă să tac!
Nu asculta rațiunea, tu, doar fă-mi pe plac.
Nu gândii departe, nu-mi vei fii cunună.
Dar lasă-mă să visez, aici, sub clar de lună.

Privirea ta vicleană, știa ce să-mi vorbească.
Atât de grațioasă, atât de măiestuoasă.
Timpul tot trecea, și tu , rămâneai lafel de frumoasă.
Singurătate, femeie tânără, femeie.
O să vină vremea, când trebuie să pleci….

Demență

martie 25, 2015

Afară începea să ningă
Dormeam pe o saltea de spini.
Mă îngheoldea durerea difuză din suflet.
Când am pus geană pe geană
Afară a început potopul.
Nu distingeam pământul de cer.
Toate erau albe, ce sentiment stingher.
Printre pomii de alamă, vântul șuiera.
Începuse furtuna, unde e casa mea?
Multiple epitete, par că îmi vin în minte.
Printre lumini selenare, moartea mă învinge.
Afară e furtună, iar eu sunt rătăcit.
Să fie asta viața mea sau este doar un vis?
Condeiul încă scrie, scriu pe omătul alb
Afară începea să ningă
Dormeam pe o saltea de spini….
Mâinile-mi erau rigide, fața ta era prea caldă
Iubirea mea din lunca văii
M-ai chemat pe la apus, să-mi spui când am să mor.
Poet și om de rând și pentru toți un anonim.
Sunt propriul dramaturg, regizor și un ultim iubitor de viață.
Sunt amalgamul sorții, nici ea nu ma dorit
Dar asta pentru mine n-a fost viața ci doar un vis.

Instrumente

februarie 7, 2015

Tristețea-mi cântă-n suflet, c-un instrument funerar….

Cimpoiul ăsta cântă bine și pare că mă place.

Și undele lui muzicale mai rău mă apasă

Un junghi în coasta il simt mai apăsat.

Și nu îmi mai cântă cimpoiul, ce liniște de câmp

Am un singur gând și te strig pe nume.

Cad în liniștea neanului și nu îmi explic starea

Pleoape tot mai grele, buze mai amare

Și în jurul meu persistă moartea cu instrumente funerare.

Afară nu-i lumină, în suflet întunericul persistă

Sunt dramaturgul propriilor vise, îmi ucid viața mereu

Că în jurul meu persistă moartea cu înstrumente funerare.

Străin

decembrie 18, 2014

Sunt un străin pe-aceste străzi.

Nu recunosc nici o alee nici o banca niciun pom.

Înstrăinat am fost de toate, de când moartea a venit.

Și toamna plânge peste mine, mă simt străin de toți

Privirile mă tot înțeapă,dar eu sunt doar un mort.

Nu înțeleg ce se petrece, că toamna plânge peste mine.

Rănile vrea să-mi aline, dar ele sau cicatrizat

Le port cu mine-n suflet oriunde m-aș afla.

Sunt  un străin pe-aceste străzi, sunt străin de mine.

Pierduta-i toată fericirea, tânjind spre viitor.

Și n-a rămas decât un drum, pecetluit cu lacrimi.

La poarta sufletului meu, se-ncuie un mare lacăt.

Dar sunt un străin pe-aceste străzi, m-am rătăcit de toți.

Schizofrenie

decembrie 11, 2014

În schizofrenia mea, încă mă gândesc.prison me

Te văd și te aud, cum îmi șoptești iubire

Ești imaginea tulburătoare al unui vis perfid.

Și nu-nțeleg de-i bine, sau măcar de-i rău

Că m-adâncesc în boală oricât mi-ar fi de rău.

Nu te gândii că-s un nebun, îmi iau pumnii de pastile.

Mă gândesc la tine zi de zi, chiar de ești o viziune.

Un delir mă tot cuprinde și boala mă iubește.

Schizofrenia-i moartea mea și mă tot pândește.

Și te iubesc pe tine, precum poezia.

Dar în viața mea , de ce-i apăsătoare tăcerea?

Aș măcar să te-nțeleg, de ce-mi vorbești încet?

Mă simt captiv în mine, vreau doar ca să plec.

De vei vrea să vi cu mine șă știi că te aștept.