Dat uitării
Contemplez la ce va fi și poate ce urmează
Că în seara asta, privirea-mi este trează.
Nu știu de este bine sau măcar de-i rău.
Să pun pe foaia asta, orice gând mai rău
Că nu vei înțelege, că viața asta vrea să plece
Printre stele căzătoare, inima-mi e rece.
Tu stai de mă ascultă, spatele nu-ntoarce
Că multe ploi m-au mai bătut, când venea încoace.
În cimitirul ăsta pustiit, de oameni și de viață
Zi de zi mai vin, liniștea să-ndur.
Că ai fugit de mine, și acuma-s în delir.
Nu știu unde să fug sau unde să m-ascund.
Că moartea asta vine, cu fiecare gând.
Și ai uitat de mine, nici n-ai mai vrut să știi,
Dacă am devenit poet sau măcar nebun.



