Anxietate

M-am retras în camera rămasă goală,ikigai
Am început să beau, să pot uita tot și de toate,
O țigare-mi facea urechile să miște,
Când tutunul ei se săruta aprig cu focul din brichetă,
Și eu simțeam amorul lor cum îmi inundă plămânii.

Vacarmul ăsta mă face  să tresar la fiecare oră,
Când cucuveaua cântă, flămândă de suflete,
Mesager al morții, ce-mi porți chipul pe gene,
Scutește-mă de toate, hai să scriem poeme…..
Căci amândoi am fost frumoși, și am devenit blesteme.

Și totul devenea ciudat, vedeam cum timpul trece,
Anxietatea în care m-am format devine tot mai rece,
Și-mi căutam țigari în blugi și-n geacă,
Eram însetat de amorul dintre flacără și țigară.

Subconstient

Arome de putred mă fac să zâmbesc.

Privesc cu atâta durere, timpul cel pierdut.

Nu înțeleg viteza vieții nici sensul ei contrar.

Dar pedalez prin vise și mă învârt în giratoriul vieții

Drumul e prioritar dar plin de serpentine.

N-am numere să numar atâtea lacrimi vărsate.

Privind totul printr-un geam, uitând cât sunt de beat.

Privești la mine de parcă-s un străin.

Iubirea mea de ani întregi, mi-am dat seama, ca m-ai uitat.

Arome atât de putrede îmi încântă zâmbetul.

Oare am înțeles eu timpul sau doar asta am vrut să cred?

Când turnam în pahare, verbe, silabe, amestecate cu vin fiert.

Orbit de fază lungă dau flash c-o vreau pe scurtă

Nu înțeleg de ce scriu asta, nu înțeleg nimic din cele de-nțeles.

Că moartea-i pretutinde-ni, chiar și-n privirea mea.

Adulmecă și stă la pândă, rămas bun, iubirea.

Cancerul sufletului

În nebunia mea, am distru frumosul.

Ochii tăi varsă lacrimi ce-mi spală trupul de păcate.

Am încercat, am încercat…

Să-ți îngrijesc rănile,cum știu eu mai bine.

Dar  în nebunia mea,am distrus

Frumosul ochilor tăi, verzi precum câmpia.

Sunt cancerul sufletului tău…

Printr-un machiaj funerar, maschezi durerea.

Și-n suspinele tale îmi găsesc pierzarea.

Pe palmele mele curg lacrimi se sânge.

Sentimente închegate par că se desprind de mine

Fiecare pare a corpului meu pare că e mistuită de foc.

În nebunia mea, am distrus frumosul

Sentiment de milă, ți-l cerșesc eu, ție, păcătosul.

În nebunia mea, m-am lăsat pradă morții.