Etichetă: Mult

Întuneric

iulie 23, 2016

Este atât de întuneric sau doar trebuie să deschid ochii?!
Mi-e teamă, de culorile ce-mi vor invada globul ocular,
Și de faptul că peste tot este viață și cineva… nu, hmm, lasă.
Probabil uit ceva sau fără să vreau omit,
Că sunt atâtea culori prin jur și eu mă simt de parcă am murit!

Am cristalinul umed, înghit în sec ca să nu plâng,
Atâtea fantasme în jur,  natura-și schimbă forma.
Iar Rotus, scrie, jelește pe foi mai rău ca niciodată,
Toată forma asta nouă, nu face decât să mă deprime.
Fericire unde ești, mai știi cumva de mine?!

Realizez că nu am timp, să văd ce îmi lipsește,
Tre să culeg în fugă cu toate că nu mă mulțumește,
Sunt prea mult la sută apă și o mică parte pământ,
Dar într-un final, apa se vad duce și voi ajunge acasă.

Sunt nebun?!

mai 3, 2016

Încercam să mă așez cap la cap.tumblr_lyumvo9UkU1r8enuno1_500_large
Căutam atât de mult i-ul să-i pun odată punctul…
Treceam adesea pe lângă el, prefăcut într-o ea.
Priveam, tăceam și loveam apring în mine.
Știam că am fost prost sau încă sunt?!, Dar acum totul se amplifică…
I-ul și-a pus singur punctul, s-a descotorosit de mine.

Atâtea întrebări fără răspunsuri și-s o grămadă….
Părcă te ocoleam, nu voiam să te mai văd,
Dar toate aceste drumuri, duceau într-un singur punct.
Acela erai tu, dar… privind către o altă zare,
Să îmi pară rău, sau doar să trec cu vederea?!
Mult prea ușor de zis și extrem de greu de făcut…

Erau atât de statice mișcările pe care le făceam….
Faruri mă orbeau și-un ac îmi pulsa în venă.
Alergam, stăteam, plângeam, râdeam, nu știu ce se petrece.
Sunt nebun!? Sau nimeni nu mă înțelege?!

Amintiri, îmi e greu…

ianuarie 10, 2016

Mă chemi frumos, când mă alungi.
Am întrebat, ce am făcut, și n-ai răspuns.
Care eu, care tu? Care noi?
Lovituri, scâncete de durere, în noaptea știrbă.
Șoptite cuvinte, înțelese, te iubesc.
Amintiri uitate, readuse la viață, și ce viață…

Sucite fapte, încâlcite căi, amestecuri de cuvinte.
Lăsate de izbeliște, pe câmpul împânzit de fiare.
Amintiri, domoale mișcări în patul meu.
Chipul tău, angelic, uitat de mine, cu greu.

Ucide-mă, chemarea ta-i deja, prea mult.
Nu mai pot, nu mai rezist, îmi e greu.
Te scriu, te descriu, și plâng.
Mă lovesc atât de tare, amintirile tale.
Dar, am cedat, am spus, mi-e greu.

Prin vise

decembrie 20, 2015

Brațele tale îmi cuprindeau trupul lipsit de vlagă.sad-poems
Mă pierdeam prin respirația ta.
Simțeam cum timpul mă așteaptă, șimțeam iubirea pură.
Și-n zecimi de secunde, mă bucuram că ești tu, aici.
Și-atâtea adieri de vânt, mă făceau să plec.

Aș fii stat o viață, nu-mi doream să îmi dai drumul.
Pașii tăi mărunți, cunoșteau în viața mea totul.
Zâmbetul tău părea desprins din basme, ce clipe, ce vise.
Dar marea a spălat nisipul din clepsidră….

Doar clipe, doar amintiri, doar închipuiri, au rămas acum..
Tu pleacată, eu te caut, tu nu vrei dar eu tot vreau.
M-am bucurat de brațele tale, le doream enorm de mult.
Mintea mea bolnavă, te plăzmuit perfect, exact cum te doream.
Dar, te-am pierdut printre vise…..

Doar noi prin mulțime

noiembrie 26, 2015

Din mulțimea densă privirea ta era fixată pe mine.12247025_907994985948109_1567950046294898117_n
Nu știam ce să fac, să zâmbesc să plâng sau să râd?
A trecut atâta vreme de când nu te-am mai văzut.
Și-acum ai apărut în calea mea, neschimbată doar eu mai temător.
Ochii tăi calzi păreau că mă devorau încet și bine.

 

Te vroiam, te vreau și nici nu ai idee cât de mult vreau asta.
Secundele au trecut atât de greu, am vrut să opresc timpul.
Chipul tău nu mai era așa rece cu mine.
M-am bucurat că te-am văzut dar eram prea mut să-ți vorbesc.

Acum te caut, dar degeaba, tu apari când vrei doar tu să mă vezi.

 

Te vreau, exact cum ești și cum nu ești si cum vei devenii.
Dar de unde să te iau? Unde să te caut?
Soarta joacă feste bune, lasă speranțe pe masă ca mai apoi să le adune.
Încă te caut prin mulțime și tot îmi doresc să te mai văd.
Și nici nu ai idee cât de mult vreau asta….