Mult – Pagina 2

Parfum de purgatoriu

octombrie 19, 2015

Singurătate cu parfum de purgatoriu.
Rămâi sau pleci, care-ți este viitorul?
Te îmbraci așa frumos și îmi desenezi starea.
Alei bătăturite mă conduc la tine.

E miază noapte poate mult prea târziu.
Dar te găsesc pe străzi pân la miază zi.
E dificil sentimentul că nu știu să-l descriu.
Pixul se curmă ciudat, când trebuie să te scriu.

Privirea ta sublimă pare că-i întunecată.
Mă străpungi în ochi, dar nu ca altă dată…
Ceva te oprește să mă ucizi, oare să fie milă?
Sau simplu fapt că nu vei mai avea pe cine să iubești?

Ne-am rătăcit unul de altul și între noi a venit uitarea….
Cât de mult noi ne-am iubit ne este martoră marea.
Și câte nopți am mers pe străzi ca să vorbim
Și-acum se lasă ceața și noi doi ne urâm.
Au fost atâtea zile, când eu Rotus călător, venea doar spre tine.
Și-acum sunt mult prea triste că nu te mai găsesc.

Nu voi să-ți zic poeme, nu voi să te întristez
Voi doar să-ți mai văd chipul să mă liniștesc.
Că mintea-mi e bolnavă și nu te pot inchipuii
Că mintea-mi e bolnavă și trupu-mi e slăbit.
Că ne-am răcit unul de altul și uitarea ne-a găsit.

Nu-i boală mai grea ca dorul pentru mine Rotus.
Nu-i blestem mai mare ca uitarea pentru mine păcătosul.
Și nu-i păcat mai mare ca uitarea pentru mine Rotus.

Și-atâtea nopți făcute zi, au trecut de mine
Că n-a fost noaptea să nu mă gândesc la noi
Că nici somnul nu mă i-a, căci gândul mi-e la tine
Că ne-am răcit unul de altul și ne-a găsit uitarea.

Poet solitar

aprilie 6, 2015

Poet solitar, rămas singur prin parc…
Încerc să găsesc zarea dar ce sentiment ciudat.
Îndoliat de când mă știu, mi-am tot cărat din cruce.
Lacrimi închegate îmi tot cad din ochi.
Și-un vânt de plumb, mă tot izbește-n spate
Drumul nu-l găsesc dar simt miros de moarte.
Poet solitar rămas singur prin odaie.
N-am înțeles nici până azi, cu ce oare am greșit ?
C-am iubit tot ce-am putut și pe mine m-am uitat.
Poet alcoolic, mult prea tânăr ca să mor, dar mult prea bătrân ca să trăiesc.
M-am lipsit de tot ce-i viață, am uitat că mai exist.
Pe fața-mi stau tot amintiri, o barbă deasă mă ascunde
De privirea ta de azi, ce mă caută, iubire.
Ea mi-a spus rămâi cu bine, eu i-am spus că nu chiar azi.
Și doar ți-am trecut prin privire, și tu m-ai simțit că mor.

Tu nu înțelegi

aprilie 3, 2015

Tu nu înțelegi durerea mea, dar nici nu îți doresc.
Să vezi lumea prin ochii mei, este un blestem ceresc.
Aș fii preferat să fiu orb să nu văd deșertăciunea din lume.
Nu-i seară să nu plâng, nu-i zi să nu sper că astăzi voi murii
Tu nu înțelegi durerea mea, dar nici nu îți doresc.
Cu drag mă priveai și-mi zâmbeai și din priviri…..
În sufletul meu era un întreg infern.
Ardeam defiecare dată când vedeam soarele pe cer.
Sunt trist de multă vreme, nici chipul vesel nu mi-l știu
Că au trecut atâția ani sau nici de ăia nu mai știu ?
Tu nu înțelegi durerea mea, dar nici nu îți doresc.
Și-ți spun doar ca să știi, cât de mult eu te iubesc.
Dar din gura ta sunt multe vorbe, ce aprig mă rănesc.
Și-n privirea mea cad stele, și dorințele-mi nu îmi îndeplinesc.
Dar asta-mi e ultima seară?
Să sper sau să-mi doresc?