Etichetă: Necazuri

Inimă de demon

septembrie 13, 2012

Fiara din tine se imblanzeste cand inima incepe sa iubeasca.Cam asa se intampla de fiecare data, incercam sa parem duri si intr-un fel fara suflet, in fata prietenilor si a celorlalti. Ne reuseste, dar se intampla ca si noi sa nu ne mai recunoastem, ne-am prefacut asa de bine incat asa am ramas, pentru noi e bine…parem duri…caini fara stapan. Sincer mie chiar mi s-a intamplat…eram genul ” nu imi pasa,fa ce vrei”…desi nu aratam ca imi pasa, mie imi pasa. Ciudat, stiu. Pur si simplu la nervi nu realizam ce zic ce fac, demonul din mine ma acapara complet, nu mai vedeam in lateral doar in fata, oarecum o masina de distrus, ceea ce am facut o perioada mare de timp. Si multora care vor citi isi vor aminti exact acele clipe. Oarecum am descoperit partea asta demonica din mine cand am fost mitit pentru prima data de prietena mea pe atunci, am simtit ca o iau razna, vocile din jurul meu parca ma indemnau sa fac rau, ceea ce am si facut: m-am oprit cu pumnu fix intr-un pom.
Perioada aia pentru mine si voua care ati patit la fel s-a dus, dar in sufletul meu tot este o mica pata de ura ce se mareste cu fiecare ocazie. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece suntem duri pe dinafara, fiara, demonul din launtrul nostru se imblanzeste brusc cand in viata noastra apare o persoana speciala, iubitul/iubita,si ceilalti iti vor zice, cum? Gata, fiara s-a inchis singura in cusca? Sincer nu vreau sa zic ca fiara sa inchis in cusca, doar ca momentan este sub anestezie si cand ii va trece efectul nu va ezita sa ucida cu sange rece un alt suflet.
Am crezut ca daca esti dur, rau, necazurile vor sta departe de mine si ca nu voi mai fi nevoit sa trec prin ceea ce am trecut candva, dar defiecare data apare cineva nu stiu de unde si ma calmeza, si prietenii mei raman socati cum o fata reuseste sa potoleasca gladiatorul din mine, care domina cat mai mult timp cu putinta. Si cum zice si titlul inima joaca cel mai important rol in acest film, pentru ca ea ne da inpulsul de a iubi si de a ierta, ea accepta cine pleaca si cine ramane si noi suntem doar niste marionete care sunt dirijate excelent. Si animalele din jungla de peste tot cat de dure sunt au inima, si ele nu iti fac rau doar decat daca ai ranit pe cineva din inima lor si ele te vad ca pe o tinta vie care trebuie doborata. Multi nu vor sa inteleaga ca asa este si omul un animal cu inima ce se imblanzeste la o vorba buna spusa la timpul ei.

Uită de fereastră. Sunt aici!

august 9, 2012

Nu. Nu sta acolo decât atunci când e nevoie. Deşi dacă stau şi mă gândesc, poate fiecare dacă nu om, atunci adolescent şi-a petrecut o zi mai nereuşită în faţa unui geam, făcând nimic, doar privind în jur, mai mult sau mai puţin perpendicular pe orizont. Dar paralel în gânduri. Da, paralel, adică nu era vraişte în capul lui: ştia una şi bună! Şi doar la aia se gândea de când a început ziua şi până şi-a găsit refugiul în faţa geamului camerei lui. Timpul trecea mai încet atunci când se uita la toţi trecătorii care mergeau în toate direcţiile fără să le ştie scopul din cauza căruia se grăbesc sau locul în care vor să ajungă. Nici măcar nu conta. Vedea şi atât. În jur era linişte. Poate exact ce avea nevoie sa se calmeze.

Sau poate am aberat eu prea mult şi lumea se uită pe geam când moare de plictiseală. Prostii, există internet, există prieteni, există mult prea multe ca să apelezi la astfel de metode. Asta făceam eu prin anii 2000, când nu exista ce există azi. Eram doar un puştan pe-atunci. Dar 2000 nu = 2012. Deci, te văd la geam că stai şi priveşti în gol, clar că nu eşti în apele tale. Şi-atunci „am să te iau de urechi” să te aduc în pat şi să discutăm despre fiecare obstacol pe care l-ai întâmpinat şi despre cel care ţi-a pus cele mai multe probleme. Doar arată-te, de după perdeaua cafenie ce acoperă fereastra şi nu lasă lumina să intre. Deschide geamul şi strigă, căci eu voi fi mereu în stradă gata să-ţi sar în ajutor. Caci eu sunt cel care îţi va bate cu zâmbete la uşa ta!

Dimineaţa

august 7, 2012

Nu ştiu cum sa încep să zic sau să scriu că am avut o seara groaznica, în care nu am dormit nici măcar o oră. Am stat şi m’am uitat la tv …la un film cu pistruiatul, ţin minte când eram mic şi era la tv pistruiatul…era singurul film care deşi îl ştiam pe de rost, eram entuziasmat să îl urmăresc până la capăt şi ştiam fiecare secvenţă pas cu pas. Cu toţii avem nopţi grele sau chiar cred că unii mai mereu le au. Poate din cauza stresului,întrebărilor fără răspuns…nu vom putea ştii. Cert este că nu avem somn cât de mult ne’am foii prin pat, cât ne’am uita la tv sau asculta muzică la căşti. Şi în sfârşit după o seară care credeai că nu se mai termina şi nu se mai luminează o dată vezi soarele cum răsare – privelişte de vis. Te ridici din pat cu aceeaşi poftă de mancare, dar parcă nici să mănânci nu ai chef, dar totuşi stai la masă şi te gândesti ce vei face in aceasta zi care încă din primele ore ale dimineţii se declară a fi o zi mohorâtă şi plină de caldură infernala. Stai şi bei din paharul cu apă gânditor, parcă a-i fii cel mai necăjit om din lume. Vezi oamenii cum trec pe stradă, ba bătrânii care îşi fac piaţa mereu dimineata pe „răcoare”, ba oamenii care obosiţi se întorc de la muncă, dar eu sunt obosit şi cu ochii umflaţi de nesomn şi nu ştiu ce sa fac în ziua ce o am în faţă. Necăjit, te întorci în cameră, aprinzi tv-ul…şi parcă cineva are ceva cu tine, este fix horoscopul, se apucă să vorbească o prezentatoare de forma care habar n-are ce vorbeşte şi ea se crede „astroloagă” sau mai stiu eu ce…şi parcă râde de tine zice zodia „pesti” de exemplu, o zi mohorâtă, plină de griji, probleme. Stau şi mă gândesc, oare asta are habar despre ce vorbeşte sau pur şi simplu s’a trezit şi ea cu aceeasi stare, de chef de viaţă ca a mea de ştie exact ce să zică să mă enerveze? Ca urmare…aşa sunt şi nopţile: unele liniştite şi unele.. ca un vapor pe marea în plina furtună, mereu pe valurile înalte.

Un cer senin

august 3, 2012

“Victoria este-a celor care cad, dar se ridică

Ştii viaţa este lupta-n care nu e loc de frică!”

Să ştim să ne ridicăm după ce am fost doborâţi. Şi prima oară, si a doua oară…mereu. Poate asta e lucrul care contează cel mai mult. După atâtea şi atâtea necazuri, o lege nescrisă spune că sigur se va întâmpla şi un lucru bun. Pe asta am mizat eu cel puţin şi încă mai mizez. A avut efect poate doar parţial, sau poate nu am putut să-mi dau eu seama prea bine şi m-a afectat total. Un lucru e sigur: a avut efect.

Păi şi într-o zi de vară, chiar de primăvară târzie sau început de toamnă, pe un cer albastru tot mai vezi un nor aici, un nor acolo, un nor dincolo, toţi rătăcind pe unde probabil nu le este locul. Dar asta nu înseamnă că cerul nu rămâne senin. Puritatea absolută nu va putea fi atinsă, pentru că mereu va apărea câte un oasptete neinvitat in programul nostru, dar nu ne va afecta cu aproape nimic, noi continuându-ne traseul obişnuit. Iar asta pentru că oamenilor buni li se întâmplă lucruri bune, au parte doar de bucurii şi reuşite. Şi dacă nu au ajuns încă la tine, fii sigur ca nu mai e mult. Dacă drumul a fost lung, înseamnă că mai e puţin!