Confesiune part a II a

Târziu am realizat că glasul tău ma uitat.
Numele meu era doar titlu de poveste
Iar inima mea devenise un actor grăbit
Bătea în stânga și-n dreapta…
Dar tu nu erai aproape, să o auzi cum recită.
Fiecare vers de dor cu patos și cu lacrimi în ochi.
Sângera și pompa sânge, fără să-i pese de mine
Pentru că și ea știa, că am devenit un titlu de poveste.
Tipărit în amintiri defăimate de timp și de vreme.
Atâtea anotimpuri au trecut că nu știu dacă-s poeme.
Te-am lăsat atâta vreme să te dezintegrezi în ochii mei
Acum caut să te așez la loc că vreau să te îmbrățișez.
Nu-i drum să ducă la tine, nu-i nici măcat un indicator
Cu îndrumare către iubirea de mult pierdută.
Dar astea sunt vise derute și las mintea liberă pe stradă să umble.
Că tu meriți frumosul, eu l-am avut dar nu știam că-i al meu
Și i-am dat drumul spunând, dute pasăre frumoasă, zboară spre cer.
Că-n colivia mea de suflet nu-i loc bun pentru tine.
Iar tu ai zburat necontenit cu ochii către mine.

Cât să mai aştept?

Defapt te aştept în seară2012-10-12 23.01
Aud greeri cum zbiară
În miezul nopţii stinghere
Luna îşi aşterne stelele
Peste pământul plin de lalele

Te pierd prin gene
Te acopar prin surcele
Eşti mireasma inimii mele
Ce emani doar placere şi mângâiere
Şi mă faci să uit de ale mele
Vorbe grele ce le spun la revedere…

Eşti rândunica ce zboară
Necontenit
Eşti soarele ce apare la răsărit
Şi dispari în asfinţit când adormi
Pe pernele goale fără capul tău
Şi patul mare e prea gol..
Eşti mireasma florilor ce au înflorit
Lumina ce peste tot m-a însoţit
Iubita mea eşti tot ce mi-am dorit!