Exil

Mâna ta acum mă bate, când odată mă iubea.
Privirea ta mă reneagă, când odată mă căuta…
Nu vreau să mai știi de mine, refuz să-ți mai răspund.
Că în gândurile tale, nu sunt ceea ce spun.
Doar lasă-mi sufletul să plece, lasă-mă să îl ucid.
Nu-și merită soarta, nici eu nu-mi merit timpul irosit.
Doar calcă peadala și fugi spre furtună….
Că odată ce-ai ajuns, o să dai de vreme bună.
Lasă-n lumea mea durerea, lasă timpul să decidă.
Că lumea ta-i perfectă iar eu nu-mi mai am locul.
Cândva o să mă cauți și n-ai să mă găsești
Îți voi îndeplinii dorința să mă exilezi.
Că și-n lumea ta perfectă mă simt al nimănui.

Jurnal pierdut

Transformă inima mea într-un jurnal pierdut1414841_570113963061061_2004674993_n

Răsfoieștel și-tre file așează un trandafir roșu plăpând

Nu te întrista citind din rânduri, nu scăpa lacrimi din ochi

Scapără chibritul și aprinde foaia de final… apoi pleacă

Nu te uita înapoi, lasă-mă să ard, ridică-mă la cer îngere

Disipește-mi cenușa, printre părul ei viu de culoare

Lasă-mă să ard,te rog să nu mă stingi, lasă-mă să fiu jar

Să nu spui nimănui, că am fost doar o poveste,ci am fost un vis

Pierdut spre dimineață,când soarele se ridica spre cerul arid

Simt că-s mistuit de flăcări și-acum parcă-mi e tot mai greu

Când va arde curând și rândul meu,cel ferit de lume

Îmi rup din suflet să mențin flacăra încă vie, să îți mai povestesc

Fumul îmi îneacă vocea, îmi dă de înțeles că sufletu-mi e umed

Înnecat în lacrimi nu va mai arde niciodată.