De pe drum…

Dacă tăcerea ta mi-ar devenii viață, aș trăii cu veșnicia…
Dar sunt pierdut, nu-i pentru mine ce-i pe aici.
Durerea sfâșie în carne vie, trupul meu se stinge,
Timpul a uitat ce înseamnă răbdarea,
Până și vremea a uitat de soare….

Iar acum, sunt doar un prăfuit, un nimeni,
Prin gândurile tale ce au învățat să mă uite….
Nu te condamn, am stâlcit destule cuvinte,
Că m-am tărăgănit printre atâtea morminte.

Poate cândva în viitor, vom lua același tren,
Și ne-om spune din priviri tot ce s-a întâmplat de-odată,
Că viața mi-am dat-o pe două parale, ce-au zburat în vânt…
M-am rugat la zei și zei, dar parcă toți și-au luat fața de la mine,
Și din focul din mine începe să se spulbere din jar…

Prea multe au fost de-odată, eu unde am fost când eram prezent?
Aerian din primele secunde de viață,
Eu nu am știut, tu ai vrut, eu nu am știut…
Ce să mai pun pe masă, ce să mai sparg în drumul meu?

Oprește-te

25395411_1603137496439382_110252019_n

Oprește-te și privește, cu atenție, clipa,
Căci viața se grăbește în haosul imens,
Și  atunci când boala te atinge cu aripa,
Toată știința noastră îți pare fără sens.

Când ți-e măsurat drumul de la surâs la moarte
Și să mori nimeni nu te-a învățat,
Dai praful gros de iluzii și dezamăgiri la o parte
Și vezi, prima oară, ceea a contat!

Şaşe.

Ciudat, tot mai ciudat cad picăturile de ploae,
Un decor sinistru, armonizat de umbra ta,
Aer-ul rece intră pe un geam larg deschis,
Mult prea devreme, un soare palid zace în surdină…
Păcat de culorile mele, au membrele amputate.
Iar umbra ta îmi stă de şaşe.

Şaşe fix, descopăr marginea timpului,
Potcoava mea întoarsă invers, curge norocul la infinit.
Acelaşi soare palid îmi dă de veste că numai am timp,
Greşelile-s pe masă, este un joc ciudat de poker…
Sunt propria mea miză, nu clipesc când dau all-lin,
Dar am început să plâng în clipa în care am realizat că m-am pierdut.

Am jucat orbeşte, câştigând doar un trecut…
Ce-mi apasă tot mai mult pe umeri, asta-i nostalgia,
Nu sunt iluzii, nimic de aici nu te ajută,
Am fost sau încă sunt, acolo unde nimeni nu a vrut să ajungă.
Pe un tărâm unde te sapă şi propria ta umbră….

M-am lovit de mine

Prea mult haos, prea mult vacarm pentru nimic.
Aşează-te lângă mine, aici nu-i nimic din ce-i afară,
Marea asta albastră ne cheamă, ne vrea pentru vecie.
O să-i fiu fidel până la moarte şi dincolo de ea,
Cât timp a trecut, mă simt plecat din viaţă…..
Douazeci şi unu de ani trăiţi pe ici pe colo,
Am închis ochii şi-am văzut departe…

Te-aş scrie pe jar să nu te poată atinge nimeni,
Dar ar veni ploia şi mite-ar ucide fără milă.
Mai bine te scriu în suflet, acolo nu te vede nimeni.
Dar fără folos, timpul trece, şi te şterge şi de acolo…

Am fost tare şi rece, sumbru şi tăcut din orice.
Foloseam cuvinte uitate, ucideam fiecare speranţă din faşă,
Ştiam că greşesc, nu avea rost să mă gândesc şi să rabd,
Dar acum m-am lovit de mine, cel din oglindă, singur şi cu barbă.
Am fost tare până acum, dar simt că ajung la sfârşit.

Bolnav închipuit.

Am zâmbetul ruginit de-atâta ploaie,
Merg pe un drum plin de mocirlă, dar totuşi nu las urme.
Rătăcesc prin emisfere, sunt în delir ca o corabie.99c4efc05c49d1002b086cc219142990
Am gândurile şifonate, vreau o maşină de calcat cămăşi de mătase,
Gândurile-mi sunt catifelate, doar eu sunt atât de aspru.
Oare să mai sper că mă poate scăpa medicina?

Se aşteaptă să cad, dar eu mă joc pe marginea stâncii.
Privesc golul infinit şi mă simt bolnav de holeră!
Şi nu , nu sunt pe moarte, nu ştiu acest sentiment.
Ciudat îl simt aproape, dar nu are rost să mă pripesc….

Aruncă cu tot ce prinzi la mână, simte-te bine, râzi cât poţi.
Nu îmi pasă de farfurii de porţelan sau de ceşti cu diamante….
Fă tot ce vrei să te simţi bine, la sfârşitul zilei ăsteia blestemate plec.
Singurătate, gata, te reneg, dar totuşi vreau să mă ierţi.
Îţi întorc spatele, dar nu pot să te înţeleg.

Sunt prea abstract în lumea asta, nu mă înţelege nimeni!
Am obosit să scriu pe foi, vreau ca să scriu pe trupuri.
Să venerez frumosul, ce-mi face trupul să tresare.
Să simt mirosul fin de damă, într-o cameră ciudată.
Amândoi să ne dezgolim de trupuri şi să ne completăm sufleşte.