Degradare

Aceași singurătate îmi macina integritatea.16690_1520046571562209_916191485937928590_n
Același cancer de iubire, mă pregătește să mor.
Dor, în miez de noapte, ascunde luciul stelelor…
Și același glas de cucuvea îmi cântă la geam.

Gust amar pe buze și gând neortodox.
Aceași peniță ce scrie, dar alt, poate om.
Crâncenă durere și istovitoare viață.
Ce din sufletul meu, ambele, își trag seva.

Obsedat de moarte, caut nemurirea.
Astre dezorientate, semne mult prea clare.
Vieți distruse, șterse, uitate.
Date toate uitării, într-un miez de noapte.

Gustul amar

Lăsând timpul liber nu mi-am dat seama de greșeală.
Alerg după el în fiecare seară cu ochii plin de lacrimi.
Dau la o parte sentimente ce le credeam inerte.
Scutur pomii de frunze s-acopăr atâtea regrete.
Și tânjesc după ploaie să-mi pot spăla gândurile.

Am pus de-oparte bune și rele, vrute și nevrute.
Calculcam fiecare mișcare și mai apoi tăcere.
Ascultam din departare cum se scurg lacrimile mele….
În liniștea sublimă rămâneam hipnotizat de singurătate.
Că o simțeam aproape în ficare noapte….

Vroiam să conserv timpul să-l savurez mai târziu.
Neștiind că trece clipa, neștiutor am clipt….
Și fărâme de sentimente au devenit nimic.
Și-am rămas cu gustul amar al timpului irosit.

Parfum de purgatoriu

Singurătate cu parfum de purgatoriu.dante_02
Rămâi sau pleci, care-ți este viitorul?
Te îmbraci așa frumos și îmi desenezi starea.
Alei bătăturite mă conduc la tine.

E miază noapte poate mult prea târziu.
Dar te găsesc pe străzi pân la miază zi.
E dificil sentimentul că nu știu să-l descriu.
Pixul se curmă ciudat, când trebuie să te scriu.

Privirea ta sublimă pare că-i întunecată.
Mă străpungi în ochi, dar nu ca altă dată…
Ceva te oprește să mă ucizi, oare să fie milă?
Sau simplu fapt că nu vei mai avea pe cine să iubești?

Cu ce scop?

Atâtea sentimente în derivă…73167_by_aleksandra88-d41emx0
Iar pe mare noi furtuni se abat.
Ploi istovitoare îmi ineacă tot ce-i drag din larg.
Iar valurile se ocupă de trupurile lor.
Atâtea rugăciuni rostite, fac marea să vorpească.
Și-aduce la mal, sufletul din glastră.

Cu fiecare briză ce-adie îți simt parfumul ce vine din larg.
Ai plecat departe, dar cu ce scop?
Întrebări perfide și răspunsuri încruntate….
Îmi fac ziua să tresare din noapte.
Că ești plecată departe, dar cu ce scop?
Cu ce scop?

Oamenii invizibili

tumblr_n5faftCfDh1qkwlsqo1_500Se lasă noaptea calm și timid
În buzunarul meu și-a câtorva străini de pe peron
Toți vrem să plouă cu bani în fiecare zi ca la partid,
Dar ne lăsam cuprinși de valul ce ne aruncă în ultimul vagon…

De asta confundăm femei cu sticle pe mesele din gări
Și mai simțim plăceri pe care doar sexul ni le mai dă.
Când ne ating ne-aprindem prea rapid, noi și câteva țigări
Și ne schimbăm rapid c-o căciuliță cum se schimbă a-ul in ă!

Acoperim c-o plapumă de scuze tot peisajul ăsta dezolant
Pe care noi obișnuim să îl numim intimitate
Nu ținem cont de nimeni într-un final alarmant
Terminăm, ne luăm bagajul și plecăm, pierzându-ne în noapte!