Etichetă: Noaptea

sunt un om trist

octombrie 23, 2014

sunt un om tristsunt un om trist
pentru că mi-am băut minţile
sunt un om trist
mi-am pierdut ambiţiile
sunt un om trist
sătul de agonie
sunt un om trist
ce a trăit cu o speranţă pustie
sunt un om trist
întins pe o bandă de casetă
sunt un om trist
dat peste cap de-o mulinetă
sunt un om trist
ce a dezonorat respectul
sunt un om trist
ce nu îşi foloseşte intelectul
sunt un om trist
când spui „NU!” sau găseşti scuze
sunt un om trist
sau mort, sub un covor de frunze
sunt un om trist
întemniţat de vremea de afară
sunt un om trist
de toamna dinăuntru ce nu vrea să dispară
sunt un om trist
am nevoie de răbdare
sunt un om trist
ce şi-a pierdut propria cale
sunt un om trist
sub o umbrelă găurită
sunt un om trist
cu o perucă ascuţită
sunt un om trist
tranchilizat de propriile vicii
sunt un om trist
un om de gheaţă, ca îngheţata la Amicii
sunt un om trist
un avion ce zboară noaptea
sunt un om trist
viaţă, tu redactează-mi cartea!
sunt un om trist
vreau o poveste spusă de mama
sunt un om trist
adorm uitându-mi drama…
sunt un om trist
când încerc să iubesc femeile
sunt un om trist
pentru că ele-mi reneagă sentimentele şi ideile
sunt un om trist
care s-a prăbuşit pe zimţii societăţii
sunt un om trist
plecat definitiv pe aripa divinităţii
sunt un om trist
cu o doză de singurătate
sunt un om trist
cu tine mă îmbăt în fiecare noapte…

Miercuri seara, oră târzie…

iunie 26, 2014

tumblr_n17zv6hIi21qek4dmo1_1280Sursa mea de inspirație era un bec și o perdea
Ce încercau să lumineze pânza ce-o pictam în fața mea
Lumina făcea lumină, perdeaua o reflecta
Desenam o față tristă care rar mai zâmbea.
Nu ma puteam concentra, sălășluiam într-o mantră divină
Omul devenea artist printr-un gram de heroină
Mă uitam în oglindă, vedeam un soldat pictat de trecut
Și mi-am zis că-s prea bătrân pentru un nou început
Lumina începea să pălească, becul nu mai ținea mult aprins
Noaptea mi-a simțit prezenta, dar a uitat ce i-am promis
Promisiunea pentru mine nu-nseamnă nimic
Faptele însă cântăreau enorm
Ca și-atunci când insomniile mă făceau să visez că noaptea dorm…

Iubirea dintre gânduri

mai 21, 2014

Dar fără gânduri cu ce folos iubeşti?10342666_670984026307387_1981588081_n

Că nu-ţi trăieşti viaţa, exact ca în poveşti

Îţi laşi zilele să treacă fără să priveşti

Şi soarele apune şi nu îl mai zăreşti

Şi-ţi lasă-n ochi un gust amar ca de pelin

Că te-ntrebi mereu,de ai să-l mai priveşti

Că apune aşa frumos şi răsare ca-n poveşti

 

Şi cu fiecare gând iubesc tot mai însetat

Că nu-mi trec zilele aşa cum am planificat

Poet năvălit de gânduri poet ce-s prea tăcut

Iubesc să îţi vorbesc seara,când totul este mut

Când noaptea-i aşa frumosă preacum mi-e şi iubirea

 

Că eu sunt tot aici pe locul riguros şi fără de frumos

Iubesc să te ascult iubito când seara dormi flămândă

De braţele mele,ce-ţi cuprindeau mijlocul

Când te trezeşti însetată de buzele mele ce îţi vorbeau

Îmi pare rău iubito,că acum sunt doar o stea.

De negăsit

iulie 9, 2013

Pot să mă culc, noaptea deja e-ntârziatăa
Voi scrie altă dată
tot ce-am simtit pe o hartie creponata
Lăsând odaia goală şi lumina pâlpăind
Iar umerii mei goi nu ii mai vad zambind
Mă prăfuise vântul de când nu mă mai misc
Mă zbuciumă tăcerea ce-i aşa gălăgioasă
În mintea mea , nu mă mai simt demult acasă..
Pornind pe drumul pietruit de ploaie
Mă lovesc de raze ce sub umbra mea se-ndoaie
Cu mersul apasat, trec pragul, calcand pe covor
Intru intr-o odaie trecut pe coridor
Acoperind durerea ce pe suflet mă apasă
Când capu-mi cade agale din poala pe masa
Învelit intr-o cămasă
Atunci cand draga mea inca-mi canta duioasa

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Haos şi Armonie

mai 24, 2013

Ca un biet felinar, eu luminez în întunericHaos si Armonie
Şi când apune soarele, doar eu răsar nevrednic
Căci noaptea mă destramă, tot noaptea mă adună
Mă pune sus în ramă ca o şoaptă nebună
Mă zbucium, mă reped, să ajung printre stele
Să facem constelaţii, să strălucesc cu ele
S-aducem liniştea în suflet şi să stârpim trufia
Căci dup-o zi ploioasă, va birui şi armonia!
Încet, încet, o să dăm oamenilor puţină minte
Vom alege valori ca să ne reprezinte
Vom folosi cuvinte, şi rime deopotrivă
Să nu lăsăm poporul să cadă în derivă!
Căci aşa m-am format, un biet felinar în parc
Lider de generaţii, luptând ca Ioana d’Arc
În cârca unui prieten,
Stringând in megafon şi fluturând  un steag
„Trăiţi în armonie”, exact ca yin&yang!
Deşi mă zbat să schimb la lume tot ce nu e drept
Din toate părţile primesc doar lovituri în piept
Pleznesc, mă sparg în mii de cioburi şi cad direct în stradă
Acum totu-i o beznă şi haosul va cuprinde
Lumea toată…