Puțin mai goi.

Asculta ce spun sirenele, când între noi cad catrene,
Și sapa mai adânc sa simți tot ce mi trece prin vene,
Ca ma pun sa dorm aici și ma trezesc în alte emisfere.

Ca numai am cuvinte pe gene,
Lacrimi se ofilesc sub privirile grele,
Răscolesc prezentul, sa opresc timpul alert.
Clepsidra ce-mi aparține, curge în sens invers..

Dialogul devine complex, cascada de cuvinte zdrobite.
Și surâsul tău îmi tot aleargă prin minte.
Așezăm trăiri în vitrine, completam muzee,
Dar suntem goi, goi de opiacee.

Un eu de 20

Întindeai orice clipă, profitai de orice gând.12771718_1285672334782269_3728961067228708566_o
Mișcările tale erau scurte, dar pentru mine lungi,
Alunecai prin brațele mele, ca un fum ca un pește,
Profitai de mine în timp ce mă mângâiai pe creștet,
Simțindu-ți degetele prin păr, doream ca timpul să mai stea,
Dar, clepsidra se-nclină, risipindu-și nisipul pentru noi.

Am uitat cine suntem, deja e prea târziu,
Treziți unu pentru altul, uităm sa mai dormim,
Era atâta liniștea în tabloul nostru funebru,
Doar un ticăit de ceas ne tulbura liniștea acerbă.

Un foc mistuitor cuprindea tot ce ține de noi,
Vâlvătaia lui pârjolea tot în jur,
Ne-am pierdut acolo, aminitiri, gânduri, tot.
Înviem din propria cenușă,
Transcriu vers după vers, sunt un eu de 20.
Rotus, Laurențiu, Ionuț, sunt tot ce mă înconjoară.

Cu ce sens?

Te-am simțit când ai vrut să pleci.
Am vrut să-ți spun să mai rămâi, dar nu puteam vorbii.
Te țineam strâns în privire, speram să te oprești.
Călcai așa de apăsat fără să mai clipești.

Speram în sine mea că te vei întoarce să mă privești.
Dar din depărtare nu puteai să mă zărești..
N-am vrut să te întorc din drum, așa a fost să fie.
Acum respir melancolie în camera stingheră.

Răsună anomalia lăsată în urmă de tine.
Cum să scap de ea când face parte din noi.
Salvez cu bună credință sentimente primordiale.
Dar cu ce sens când nu mai există cale de împăcare.

Plouă feeric

Plouă feeric peste sentimentele mele.2ylwlg6yn7
Străzi ursuze se ascund sub bolta vremii….
Iar plopii se-nclină de bătăi de vânt dar nu se frâng.
Și chipul meu pur și simplu nu înțelege ce-i în jur.

Ploua ne-ncetat de zile și pare că e bine.
Pământul se bucură, are miere de albine.
Eu sunt confuz, trist și mult prea beat.
Să-nțeleg ce se petrece în acest orași.

Că plouă așa de feeric de parcă-i basm.
Iar noi fugim de iubire ca printr-un miraj.
Nu știm calea ce-a bună dar totuși cred că ne iubim.
Dar fugim de sentimente prin deșertul epic.
Și ne strigăm în ecou dar nu ne auzim.
Din cauza la orgoliu….Și-afară plouă feeric, poate peste noi.

În curând

in-bed-couple-laughing-love

Aud pașii tăi sub fereastra mea
Cum strivesc pământul blând
Și-mi amintesc clipa ce spunea
În curând…

Gândul îmi gonește în tropot pe scări
Și inima îmi tresaltă, explodând,
Ca în serile când auzeam, din depărtări,
În curând…

„Ne-am câștigat dreptul la fericire, ia zi?”
Mă întrebi, iar eu te privesc ca și când
Acum este clipa să trăim ce vom trăi
În curând…