Simt

Şi într-o carte, nu mai ştiu în caretumblr_mkm3erFcLX1r7uixoo1_400

Ţi-am văzut întâia poză dragostea mea

De atâta timp te-am căutat în zare

Şi nici acum nu te-am gasit şi simt că nu am stare

Sufletul îmi este flămând fără de tine

Lacrimile-mi sunt grele ca de plumb,

Şi-aud  din cer cum cad mii de rubine

Învăluind întreaga plajă cu fire de nisip burgund.

Mici şi luminoase raze de soare în fântânile goale

Zeci de cuvinte de ocară şi valurile astea învolburate

Toate adunate  parcă mă doboară

Fluxuind dezordonate…pe ţărmul lumii de odinioară…

Hai să mergem pe ogoare, agale draga mea

Perseverentă îţi este privirea în această seară

Şi simt cum de pe mal tu mă cuprinzi de subţioară

Strânge-mă în braţe, o dulcea mea mioară…

Că e un peisaj dezolant în acestă beznă

Din pământ nu mai răsar, acum cad pe faleză

Şi lumina zilei nu mai cunoaşte zorile

Că pe acest tărâm de zgură s-au ofilit şi florile…

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Frumoasa mea adormită

Te-am spălat cu lacrimiNoi 2 in pat
Ca un bun părinte
Ţi-am atins părul cu mâinile’mi grele
Ca nişte oseminte..
Şi glasu’mi era de mierlă stingherită
Şi vocea îmi tremura în taină
Tu în braţele mele erai frumoasa adormită
Învăluită în a iubirii dulce haină
Vii tu şi îmi acoperi pieptul meu cel gol
Unde acum odihneşte capul tău domol
Rămâne în umbră o clipă a nepăsării
Ziua de ieri a fost de mult dată uitării
Şi ne gândim la viitor ca fluturii ce zboară
din floare in floare
Unui trecut alb-negru noi o să-i dăm culoare
Căci eu poet pribeag şi tu a mea mioară
Cuvântul meu ţi-e scutul ce noaptea te înconjoară!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Barbie & Chen

Eram dup-amiaza, noi doi pe peron

Aşteptam să vină trenul vagon cu vagon

Eu aveam doar un troller, bagajele tale erau în formaţie

Gara era plină, de restu’ făceam abstracţie…

După 5 minute de mers pe trotuar

Trenul venea şi ne trezim pe culuar

Ne căutam compartiment. Era chiar complicat

Mi-a dat bătaie de cap. Dar m-am calmat repede

M-am aşezat pe scaun visând un lac imens, plin ochi cu lebede

Am adormit în braţele tale şi de-atunci înainte

Mă mângâiai pe mână şi-mi alergai prin minte.

Ai obosit la un moment dat şi-am facut schimb de loc

Era aşa cald, căci simţeam cum iau foc!

Timpul trecea, tu învăţai la chimie şi bio

Acuşi ai examen, da’ ştiu că o sa îl treci cu brio!

Tu erai un fel de Barbie, eu un fel de Chen

Ieri rătăceam în acelaşi parc, azi în acelasi tren

Şi toata treaba asta cu noi doi mi se pare chiar tare

Când suntem împreuna orice problema dispare!

Cuibul de regrete

E dimineaţă devreme
Nici măcar norii nu şi’au schimbat culoarea
Doar ceaţa ce persistă în zare
Când aştept pesimist acest răsărit
Să presară în sufletul meu un strop de nisip…

Palete de culori, coborând dintre nori
Ce se oglindesc printre lunci şi văi
Acolo unde eram odată noi doi…
Ce cuvinte de ocară când vorbesc
Despre noi, când odată…
Era un cuvânt legat de piatră..

În zadar te caut căci nu te gasesc
Ai plecat de mult, pe aceste mici poteci
Dinspre locul în care ne spuneam odata poveşti
Acum persistă locul lacrimilor reci
Şi cuiburile păsărilor ce sunt tăcute pe veci
Efemere’mi sunt vorbele, pe lângă care acuma tu treci…

Băăăăi, nu plecaaa!

Nu vreau să te pierd!

Pentru că tu eşti singura care îmi dă o îmbrăţişare când am nevoie

Şi vreau să te întreb

Dacă o faci din plăcere şi dacă îmi dai voie

Să stăm la umbra copacilor din arca lui Noe.

Şi am nevoie chiar acum

De-un suflet cald, de-un suflet bun,

De umbra unui copac, o pipă şi puţin tutun..

Să stăm noi doi şi să privim în sus chiar de acolo

Să-i faci cu mâna ta suavă zeului din caru’ mare Apollo

În timp ce eu te duc mai departe de toate cele rele

Căci eu fără tine sunt ca cerul noaptea făr’ de stele!

Aş vrea să te iau, să te-ating, să scap de durere,

Doar dă-mi o îmbrăţişare şi o să gem de plăcere!