Melancolie
Era un înger mare-n aripi ce se oprise
Brusc în faţa mea şi începuse a mă certa aprig
Nu-nţelegeam îmbufnarea lui prea sfântă pe moment
Că la răscruci de gânduri am un înpediment de vise
Şi-n ochii mei luminile sunt stinse dar totu-i o culoare vie
Eu,îngere te-aştept fără supărare să-mi apari în cale
Şi lasă-mă o viaţă chiar de trebuie să aştept momentul
Că pe zi ce trece se rupe pergamentul ce mi-l numeşti destin
Se umple paharul ca unul ce se toarnă în el vin din bob burgund
Şi toate astea se pierd în fum şi lacrimi când stau gânditor
Lângă un foc nimicitor ce se înteţeşte cu suspine nesfârşite
TImpul îmi este duşman fără să îl văd la chip vreodată
Se răzbună asupra mea doar privindu-mă-n oglindă
Când pe fruntea mea mai apare câte o dungă ce nu se curbează.
o9noapte 