Etichetă: Ochii

Nimicuri….

aprilie 16, 2017

Probabil culorile sunt pierdute pe undeva prin decor.
Cad lumini selenare peste petale dulci de mărgăritar,
Aroma lor este prea tare, mă îmbată din timp,
Cad peste zeci de dureri ce-mi fac trupul să urle,
Mugurii stau de pază peste somnul meu,
Iar cucuvele îmi vor sufletul, cântându-mi frumos.

Îmi stau flăcări în palmă, modelându-mi viitorul,
Iar tăcerea amplifică singurătatea ce-mi scrijelește ochii.
Dar peste tot în jur nimicul dansează-n voie,
El nu știe de voie sau de nevoie…
Dar eu știu că-i de fațadă, este moartea frumos îmbrăcată.

Oraşul părăsit part a ||- a

martie 7, 2017

Am preferat să tac, când vorbele tale loveau…
Nu ţi-am cerut să mă înţelegi, eu voiam altceva,
Nu am înţeles sau probabil nu am vrut să fac asta,
Că tu iubeai cu ochii închişi iar eu cu ei cât ceapa.
Ţi-am simţit iubirea dar şi năpasta.

Îmi spuneam cuvinte înainte de culcare,
Rugăciuni imaginare, la zei ştiuţi doar de mine…
Nu ştiam ce-i de făcut, că trecutul se întoarce mereu.
Şi mă depărtează tot mai mult de toate,
De pe aceleaşi trepte văd oameni cum pleacă.

Şi acum, dimineţile sunt ciudate, acum dor mai tare…
Am mers pe calea greşită, ştiam, dar a trebuit să rabd.
Pe aici nu sunt case, pe aici nu prea există oameni, ştiu.
Oraşul meu cel părăsit, începe ca să cadă.
Îl mai văd aşa frumos, doar privindul cu ochii închişi.

Fără titlu

aprilie 21, 2016

Am alergat în contra timp, crezând că e mai bine.
Trecutul se-ntorcea, era un bumerang purtat de vânt.
Lumini îmi străpungeau privirea, claxoane mă surzeau….
Un țiuit mă ținea treaz, când trupul se pregătea să cadă,
Eram doar eu, sedat, anesteziat, căzut pe balustradă.

Priviri mă cunoșteau, doar una era străină.
Era o graniță ciudată, sensuri unice, doar eu pe contra sens.
Foi în jur cădeau, erau zeci de poezi, erau zeci de amintiri,
Le răsfoiam pe toate, dar pe tine nu te găseam, unde te-ai dus?

Emma, scoate-mi acele din vene, hrănește-mi trupul cu tine,
Ridică-mi membrele amputate, mișcă-mi ochii verzi.
Zdruncină-mă, lovește cât poți tu de tare,
Dar, doar fă ceva, și învie-mă la loc.

Nu sunt, nu sunt, NU SUNT !

aprilie 15, 2016

Ai lăsat peste noi să cadă timpul cel greu.surreal-art-2
Nu ai ținut cont de semne, ce rost mai am eu ?!
Căutai în mine chemarea, eram izgonirea.
M-am trezit mult prea devreme, trebuia să mă nasc.

Poate timpul nu-mi oferă libertate deplină….
Tu dă-mi ce-mi mai lipsește.
Liniște, tristețe și puțina tandrețe.
Doar să fii marea ce o visez când închid ochii.
Să fii țărmul la care vreau să ajung.
Doar să fi.

Mă hrănesc prin furtune, respir prin ace.
Sunt drogat, poet, dar mai presus de toate, sunt om,
Alimentat cu ură, nu fac decât să distrug frumosul,
Nu sunt Atlas, să vă țin pe umerii mei goi…
Nu sunt nici mărul de aur ce trebuie câștigat.

Orașul nostru

noiembrie 16, 2015

Orașul nostru e distrus, nu avem unde merge.
Cerul spulberat cade peste noi la asființit.
Pământul amăgit se lasă peste noi….
Amăgiți de sentimente ne-ascundem printre umbre.

Apusul nu-i aici, apusul e departe.
Noi doar stăm la adăpost, sub fila dintr-o carte.
Că ne-am uitat amândoi, c-am fost odată un întreg.
Acum delirul e parte din noi și pare că ne place.

Ascult doar inima cum îți bate.
N-ascultă de rațiune și merge mai departe.
Dar ochii-ți sunt ciudați, mai triști ca niciodată.
Iar orașul nostru e distrus, nu avem unde merge.