Meteahnă
Se lovesc regrete de geam odată cu ploaia,
Curg pe streşină sentimente şi se fac noroi….
Am faţa sub barbă, sunt doar unul din mulţime,
Sunt un sentimentalist notoriu, îmbătat de singurătate
Filozof ratat cu vene perforate….
Am braţele aşa de rigide iar ochii plini de lacrimi,
Nu ştiu dacă este zi sau noapte, peste tot aceaşi stare.
Lumini verzui îmi fac orizontul să tresare,
Sunt doar lumini pale ce ţin în viaţă o lumânare.
Sedative, seringi goale şi atâtea foi pline,
Am un univers aiurea, nu reuşesc să cunosc lumea,
Şi am o imagine pală ce mă priveşte prin geam…
Dar am atâtea stări pe care nu le mai vreau…
Aş mai vrea doar să râd curând pe un drum necirculat.

