Let me down

Oferă-mi acea moarte fără de moarte.
Doamne,Dumnezeule, lasă-mă să-ți dau viața mea.
Nu îmi pune în cale, amintiri ce știi că le iubesc.
Lasă-mă pe calea strâmbă, vreau ca Tu să mă îndrepți.
M-am născut bolnav de moarte, de aceea iubeam durerea….
Acum durerea se lasă, se propagă în sufletul meu ca un cancer.
Doamne, Dumnezeule, lasă-mă să-ți dau viața mea!
Nu te gândii la mine ca la un păgân, lasă-mă pe mine, pe mine să mă răzbun…

Am gânduri ce mă lasă flămând de viață.
Am lacrimi ce mă seacă de speranță
Am rămas cu o viață ce devine palidă la față.
Mi-au dispărut duminicile calde, deșii afară-i vară.
M-am culcat cu speranța, că sufletul o să vrea să moară.
Îmi țin singur doliul, că altcineva nu mă știe….

 

Rămas pustiu, iar funii se innoadă….

Crăci ce se frâng sub talpa mea, se bucură că mor..

Soarele-i ascuns, îi e frică de nemurire,

Dar viața mea devine pe zi ce trece, din comedie….

Actorul principal se mută-n scena de tragedie.

Doamne, Dumnezeule lasă-mă să-ți dau viața mea.

Poemă

Și cum să-ncep această poemă de iubire?cântecul-care-invită-la-tăcere-liniștea-în-muzică-cristina-șoitu

Că nu vreau visele-ți în lacrimi să-ți înect.

Să scriu cu litere mărunte și să sfârșesc spre moarte.

Rând pe rând să scriu cu teamă și mai apoi să plâng

Să țin condeiul bine și cu glasu-mi tremurând….

Să-ți recit cu nonșalanță,acest vers păgân.

Că nu știu de-ți place, nici de-l vei citii vreodată

Că-n groapa ce mă duc, nu voi privii în spate.

Și știu că nu vei plânge, nici gesturi n-ai să faci

Vei avea tu grijă, în adâncuri să mă bagi.

Dar vreau într-un final, să-ți văd ochii dragi

Cum vor privii amurgul, sperând că voi venii

Pe drumul cunoscut,dar de-acum îl voi da uitării.