E aşa de plăcut să vezi cum într-un singur loc, toată lumea scapă de griji, probleme şi necazuri. Unde toată lumea e veselă, unde toată lumea zâmbeşte chiar dacă nu reuşeşte întotdeauna să se dezlipească de problemele care apar zi de zi. În acest loc au şi ei o parte de lumină ce îi scapă de rutina zilnică. Soarele mereu e sus, ne veghează, ne ascultă, dar nu ne dă nici un răspuns. Un loc in care vezi oamenii sub diferite forme, într-o parte vezi copii mici care aleargă, râd deocamadată, cu timpul îsi vor dori zilele acestea înapoi, în altă parte vezi adolescenţi „rebeli” care încearcă să se dea în spectacol, unii cu muzica alţii cu dansurile lor ciudate fară nici un sens, iar alţii pur şi simplu prin hainele si comportamentul de „vedetă supremă”. Şi într-un colţ linistit, parcă ar fi pierduti, sunt bătrânii noştri care se uită uimiţi şi nu înteleg nimic din ceea ce văd, vorbind şi glumind între ei, le e probabil dor de zilele când erau şi ei în posturile de mai sus, dar totuşi sunt trişti şi aici. Se uită prin jur unu’ spre altul, aşa au fost şi ei odinioară, dar parcă acum prea sunt la extrem tinerii din ziua de azi, ei acuma se plâng că nu le mai downladează cu 1GB/s sau trupa lor preferată nu mai scoate un album nou, în timp ce noi, când eram mici, ne bucuram şi la o portocală adusă cu greu de părinţi. Acuma copilul fumează si bea cot la cot cu părinţii. Din prea multă libertate încep să se drogheze, să fie ei cei mai diferiţi din gaşca. Bătrânul oftează puternic şi mai fac o mutare la sah. Bătrânele rămân uimite şi rusinate de ce le aud urechile când văd tinere 15-17 ani care se laudă cu viaţa lor sexuală şi cum schimbă partenerii de viaţa.

Pur si simplu eu nu cred ca viata este o rutina, dar acesti oameni care au luptat pentru libertatea noastra care numai ei stiu prin ce zile grele in adevartul sens al cuvantului au trecut pentru a vedea cum lumea se dezmembreaza usor usor. Indignat ma ridic de pe banca si plec acasa cu gandul ca intr-o zi voi fi indeajuns de puternic sa schimb o parte mai mica sau mai mare a lumii care ma inconjoara, dar totusi sunt bucuros ca am cunoscut putin din fiecare etapa a vietii prin prisma oamenilor din parc fie ca jucau table, fie ca fumau, fie ca stateau de vorba pe banci.