Efectul ceții

Pașii tăi se afundau în ceață și nu te mai vedeam.MTS2_Lunararc_1068382_sorrow
Dispăreai, apăreai, te jucai brutal cu mine.
Te contopeai cu gândurile mele și formai doar unul.
Eu te renegam, uram tot mai mult acea parte din mine.
Iar tu făceai parte din noile mele suferințe.

În tot această vreme, golul din mine creștea.
Nu știam unde te uiți, dar nu la mine, asta era sigur.
M-adânceam în ceață tot mai mult și-mi plăcea.
Toată liniștea asta, trebuia să faca parte din mine.
Dar eu m-am depărtat de ea, plecând spre lumină.

Atâtea seri ursuze cu dimineți nefaste.
Lăsau urme mult prea adânci la mine pe spate.
Mult prea multe cicatrici neînchegate, mă făceau să plâng.
Atâta sânge vărsat, pentru o iubire arsă pe rug.

Adorm cu tine

Singurătate…
Porți numele meu tot timpul pe buze.
Lasă-mă o clipă, să respir.
Să sper că poate totu-i o miciună.
Lasă-mă te rog.
Să mor cu gândul ăsta.

Joci pe degete sentimentele primare…
Singurătate, mireasa sorții mele
Ascunde-te de mine, fugi cât mai departe.
Dă-mi puțin răgaz, te voi scrie într-o carte.
Lasă-mă te rog, să merg mai departe.

Singurătate, respiri odată cu mine.
Hai să murim amândoi ca să ne fie bine.
Singurătate, ești risipa ce face parte din mine.
Nu-mi ești muză, nu-mi ești dragă.
Dar adorm cu tine în pat în fiecare seară.

Kletva

Stau sicriele și plâng, stau coroane în amurg.

Se lovesc de ele ploi de parcă sunt uitate.

Dar plâng și ele laolaltă, cu sicriele-n gropate.

Că păpântul cel grunjos, nu cade într-o parte

Și pașii lor mărunți se afundă-n șoapte.

Și lacrimile lor mărunte o cruce cară-n spate

Și  a mea e ruginită, nu pare înoită

Că lumea ma uitat în groapa pustiită.

În parcul ăsta mare, eu n-am o cinematecă

Sau măcar o cafenea să stau la o șuietă

Dar pe cine mint, că-n cimitir nu-s astea

Iar eu un suflet blestemat aștept un pic de soare.

 

Mă vezi urât

Stă cerul înstelat , ascuns pe după norireaching-out

Și tu vrei să pleci acasă, când vremea-mi  dă fiori

Călcând pe stropi de vise,privesc cu nostalgie ușile închise.

Ce-au ruginit de-atâta vreme de când nu sau deschis.

Că trupu-mi zace-n groapă și sufletu-mi e trist

Și tristă-i dimineața când la mine tu nu vi.

De ce te-ascunzi  iubirea mea, de ce nu vi ?

Păgâna mea privire te tot caută de zori și tot măsoară zorii

Și tu n-apari și pare că e un făcut dar tot aștept sub glie.

Și fără tine știu că nu exista, și am încetat să fac și asta

Dau din aripi și zbor din loc în loc, părăsesc mai trist trupul.

Te caut cât mă ține duhul, căutându-te tot pământul.

Dar tu te-ascunzi de mine,mă vezi mai urât ca niciodată

Că sunt desculț și zac în groapă,tu-mi dai dragostea într-o parte.

Și nu te judec, nici pică eu nu-ți port, că inima iți bate și-a mea a stat.

Dar știu că-ntr-un final de zi străpunsă de tristeșe,de mine-ți va fi dor.

Liniștea sumbră

E o liniște așa de sumbră,când toate au tăcutsad-time-clock-night

Și când mergi agale pe drumul cel îngust

Cuvintele-mi aride pe loc au dispărut,când soarele-a apus

Și stele-s prea sus, i-ar eu tot stau pe jos,departe de ele…

Când mă simt legat cu lanțurile grele, ce au ruginit

Ce mă țin aicea, pe pământul infinit de rece ca o gheață

Iar eu un om pierdut,încerc să mă descriu pe foaie

Când fiecare-mi lacrimă,litera îmi îndoaie și știrbește

Când orice lege a firii, parcă nu mai este

Merg tot mai departe, să mai scriu încă o poveste

Când parcurile astea, nu mai sunt așa de dese și de colorate

Cu gândul în altă parte, parcă te tot chem , parcă te tot vreau

Să mai dorm o noapte,să mai stau o zi,să întoarcem ceasul

Și sigur ea va ști,c-am plecat de-odată,lăsând în urmă doar hârtii

Și-o îndrumă acolo,unde totul e pustiu

Acolo unde crucea-mi vine,ca un pardesiu.