Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Să mă scufund odată cu sentimentele primare….
Că-n lumini selenare apa prinde viață
Și-n adâncul ei se îneacă o ultimă speranță.
Leagă-mi ancora de gât și aruncă-mă în mare.
Lasă-mi sufletul să plece, n-arpinde lumânăre.
Calea mea-i întuneacată cum a fost de-atâtea ori.

Du-mi trupul departe, dezleagăl de fiori
Iubește-mă ca altă dată chiar de ar fi să mori.
Sentimentele tale mi-au devenit străine,
Ca o pasăre ce tot zboară, că nicăieri îi este locul…
Și-apoi să-mi anesteziezi trupul să uite ce îl doare
Apoi să-mi servești otravă să uit că mai exist.
Că port blestem de viață pe umeri-mi tăiați.

N-am vrut iubire de la frați că a ta mi-a fost de-ajuns.
Dar iubirea-ți era trecătoare,mă doare că nu mi-ai spus.
Am omis să-mi scriu durerea, căci lacrimile-mi stricau lucrarea.
Dar asta mi-a fost soarta ca să lupt cu ce nu pot uita.
Și în adânc de mare, oamenii prind viață…