Etichetă: Pasii

Salcâmii

ianuarie 22, 2015

Se scuturau salcâmii sub pașii mei greoi

Crengile lor frumoase se frâng sub privirea mea.

Se scutură salcâmii de-atâta nemurire

Astmatic la inspir parfumul în plămâni

Florile lor îmi încețoșează gândurile și privirea.

Cad la umbra lor, ce dulce-i preludiul  spre moarte.

Atât de neajutorat sunt și ei mă privesc cu jale

Sunt victima iubirii lor, ce sentiment de teamă

Liniștea-mi cuprinse corpul, pășeam subtil spre rai.

Aș fi vrut să le vorbesc dar nici nu mai am grai.

Scoarța lor aridă îmi mângâiau obrajii palizi.

Iar palemele dragei mele nu-mi redau viața

Lacrimile ei îmi stâpâneau setea imensă…

Iar frunzele umede îmi răcoresc sufletul pierdut.

Dramaturg

ianuarie 17, 2015

Afară soarele a uitat, să mai iasă pentru mine.

Mă-ncălezesc de-o bună vreme, la o lumânare veche.

Și-afară ninge cu nevroză, iarna cântă ne-ncetat

Prin viscolul ce trec mă simt așa de neînsemnat.

Și orașul abandonat, pare că mă tot privește

Iar durerea lui profundă pare că mă obosește

Și-afară ninge de o vreme,ninge ca-ntr-un cimitir…

În jur atâtea suflete pierdute și moartea nu le alege

Blestemul ăsta solitar de mine vrea ca să se lege.

Dar în parcul ăsta pustiit privirea mea rămâne rece.

Și-afară ninge ca-ntru-un cimitir….

Iar pașii mei se uită se uită într-un cimitir.

Pe alea resemnată eu niciodată numai vin.

Ca un dramaturg de vise la picioarele morții mă înclin.

Poezia face parte din volumul de poezii ” Propriul Dramaturg „

Contemplez

decembrie 1, 2014

De ce-s pierdut, în vise incolore?10822653_777593582313097_1619866631_n

Și stelele din cer, par așa de obscure

Spre pasaje subterane, par să mă îndrume

Că metroul a plecat și pe peron nu-i lume

Suflete hoinare, stau și mă privesc

Și contemplez așa de bine,că par că nu exist.

Că-n lume sunt războaie și timp nu pare a fi…

Gloanțe ce străbat păduri în suflet mă pătrund.

Am ochii-nlăctrimați de-o vreme, nu știu ce să mai fac.

Că lumea asta pare vastă, dar din păgâni se trag.

Nici pașii în noroaie, nu mi-se mai zăresc

Mă joc cu mintea omenească și știu că nu-i firesc.

La fiecare rând mai șad, mă odhinesc puțin

Că-mi obosește mâna sau sufletul?  Nu știu.

 

 

Liniştea furtunii

iunie 9, 2014

E atâta linişte-n furtună se aud doar paşii meiunknown_by_sk1zzo-d5qjbw0

Grăbiţi pe un drum de piatră şi pământ

Şi la adăpostul pomilor aud greierii cum cântă

Că prin atâtea cărări doar mintea mea se uită

Şi prin picături de ploaie rămâne doar o foaie

La margine de câmp, descriu uimit pustiul ce se propagă

Stau întins pe-o vraiște de vreascuri și de paie

Ca o liniște ce devine stapână-ntr-o tornadă

Nu văd la orizont ce nu aud în apropiere

Simt doar un freamăt, o șoaptă, o mângaiere

Atunci când stejarii se aplecau să salute magia dimineții

ploaia învolburată mai scutura din nopțile tristeții!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Acasă în pustiu

ianuarie 25, 2014

Sunt doar paşii mei , ce se afundă-n zăpadă1616366_615411615197962_1136154465_n

Sub privirile lor,ce nu le vine să creadă

Că m-am întors la ei ,chiar de nu-mi vorbesc

Şi la fiecare pas,lacrimile nu pot să-mi stăpânesc

Şi-n gând eu le vorbesc,şi-n gând ei mă ascultă

Să cer îmbrăţişare,le-aş face veşnicia crudă

Cu fiecare fulg ce cade,parcă mă afundă-n pământul sec

Sunt doar paşii mei , ce se reîntorc acasă…..

Sub cântec de vioară,eu îmi văd de drum printre morminte

Că-mi voi găsi şi eu cândva locul,printre aceste oseminte

Lasă-mă Doamne să cred,că privirea mă minte

Că pe foaia mea nu zac aceste cuvinte,să cred că eu sunt viu

Că atunci când mă apropii de hârtie şi pix ,simt cum mă pierd în pustiu.