Io!

big-chill10Merg pe stradă. Din sens opus se apropie cu paşi repezi două fete, ţinând şi nişte sacoşe în mână. Nimic special. Una din ele în timp ce se apropia de mine începe să-mi arunce priviri tăioase rrrrău. Le recepţionez şi i le pasez înapoi. Când deodată, privirea îi întoarse capul cu vreo 90 de grade spre partea dreaptă unde o vitrină cu rochii de mirese strălucea în bătaia razelor de soare care tocmai reuşiseră să străpungă norii. Şi acolo îi rămase privirea cât trecuse pe lângă mine. Eu eram „wtf?”. Porcăriile alea cu dantele erau mai şmechere ca mine încât să nu mai fiu în centrul atenţiei? Vaaai…

În repriza a doua, nişte puştoaice se instagramau într-o parcare, sub un gutui lângă nişte tomberoane. Călaul eu am trecut fără să le prea bag în seamă. Mâţâite cum sunt ele de fel, în spate auzeam în ecou „ieiieieie, ce hanorac miştooo” , „uhuuu, cee baiaaat drăguţ”. Aţi înnebunit? Am 20 de ani băăă!

În prelungiri, un alt grup de puştoaice mă izbesc în faţa blocului, cerându-şi scuze simandicos. Du-ti falău de-aici. Nu mă băga în seamă, sunt ţapăn în miezul zilei şi nu văd eu pe unde merg, de-asta m-am izbit în voi ca retardatu’. M-am plictisit de chestia asta, de-acum merg cu ochii închişi pe stradă sau legat la ochi cu o bandă, parcă ma simt ceva mai bine, nu vreau sa mă bage nimeni în seamă, sau să nu vad eu pe nimeni că se uită altfel la mine, nu-i voie (-.-)…

Hai neamule, ia cartea. O dăm moca!

centru vechi ziua cartiiDin ce-am citit înaintea începerii evenimentului, organizatorii se lăudau în fel şi chip că vor face, vor drege, vor decora o alee din Centru Vechi cu cărţi, cu zorzoane şi cu alte prostii. Exact, trebuia astăzi, de ziua cărţii, să fie expuse în mijlocul străzii, pe pavaj, vreo 3000 de cărţi pe care, atenţie, trecătorii,

le vor putea răsfoi şi vor putea alege una din ele sa o ia acasă.

Oamenii au venit ca la un hypermarket cu ditai promoţiile, s-au înghesuit, au prădat tot ce avea foi şi doua coperţi, si au plecat lăsând toată zona în mizerie cum se întâmplă de obicei la concerte sau la party-uri în aer liber.

În drumul meu spre respectivul loc vedeam fete pe stradă întorcându-se în braţe cu câte 5-6 cărţi, cel mai modest om pe care-l văzusem nu avea mai putin de 3 cărţi în mână de diferite mărimi şi culori. Şi stau şi mă întreb de unde dragostea asta a românilor pentru cultură, mai ales a tinerilor? Am pierdut timp preţios, bani pe metrou, am plecat dezamăgit, m-am enervat încă odată pe cei din generaţia mea şi lista continuă!

Concluzia e că fie tigăi, fie doar simple cărţi, tot ce e gratis, e bun, chiar dacă n-avem ce face cu ele, să fie acolo. Să luam noi mai multe, să nu mai prindă şi alţii, care poate le citesc cu mare drag şi interes.

Credits photo: Alexandru Paul