Mâna ta acum mă bate, când odată mă iubea.
Privirea ta mă reneagă, când odată mă căuta…
Nu vreau să mai știi de mine, refuz să-ți mai răspund.
Că în gândurile tale, nu sunt ceea ce spun.
Doar lasă-mi sufletul să plece, lasă-mă să îl ucid.
Nu-și merită soarta, nici eu nu-mi merit timpul irosit.
Doar calcă peadala și fugi spre furtună….
Că odată ce-ai ajuns, o să dai de vreme bună.
Lasă-n lumea mea durerea, lasă timpul să decidă.
Că lumea ta-i perfectă iar eu nu-mi mai am locul.
Cândva o să mă cauți și n-ai să mă găsești
Îți voi îndeplinii dorința să mă exilezi.
Că și-n lumea ta perfectă mă simt al nimănui.