Descompus în praf de stele

De pe cer căzut-am pe asfalt

În mii şi mii de-albastre perle

Şi cineva m-a prins. M-a adunat

 

M-ai pus la loc, m-ai strâns ca pe un puzzle

Bucată cu bucată de pe jos

Şi m-a durut un pic. Şi-am plâns

Ca un copil mic şi plângăcios.

 

Tu m-ai creat, mi-ai oferit o şansă nouă

Şi-aşa eu m-am format un om mărinimos

Iubim stropii de ploaie, deşi la orizont nu plouă

Tu mă construieşti cel mai frumos…

 

Şi-acum noi doi ţinându-ne de mână

Plutim din nou pe boltele pasiunii

Şi o arteră-n partea dreaptă îmi e acum stăpână

Ce se agita din neant până în inima furtunii!