Etichetă: Pierdut

Cu multe regrete

aprilie 12, 2016

Atâta demență în doar câteva cuvinte, goale….12821586_596263237206720_5064428190289418428_n
Nu am putut să ofer mai mult, timpul a fost mult prea scurt.
Ochii tăi mă privesc diferit, dar au aceași culoare,
Am rămas vrăjit de parfumul tău, abandonat în mine.
Și ți-ai scuturat nostalgia peste tâmplele mele…

Aș scrie-n franceză, engleză și-n orce altă limbă moartă,
Nici o limbă nu va face frustrarea mea să dispară,
Ești definită prin tristețe, îmi cer iertare pentru timpul pierdut.
Nu pot să ți-l redau, nu pot să-ți mai redau nimic, din păcate….

Cu atâta fum în plămâni, nu vreau decât să dorm.
Am zile exagerat de lungi și nopți de câteva ore sau chiar minute…
Clepsidra și-a pierdut nisipul, eu mi-am pierdut răbdare.
Nimic nu se așează, nu pot fi calm precum marea….
Dar pot să o imit, prin a fi distant și rece,
Și cu multe regrete.

Pentru ce atâtea?

decembrie 1, 2015

Strecurai iubirea printr-o sită spartă…..
Nu vedeai ce cade, dar nici nu te interesa.
Mă aplecat și-adunam amintirile frumoase de mult.
Înțelegeam tristețea de pe chipul tău mut.
Dar nu-nțelegeam, de ce te-ai apucat de cernut.

Ai lăsat totul vraiște, de ce trebuie să adun?
Cum să pun oridine-n gânduri când tu mereu apari….
Mă lăsam amețit de diferite arome prin diferite locuri.
Și din când în când, printre sticle apăreai și tu.
Cu aceași tristețe pe chipul mut.

Poate astea-s amintirile ce nu-ți mai folosesc.
Nu-ți face griji, le voi păstra eu pe toate.
Dar să nu le mai cauți că o să le vrei cândva.
Le voi ține doar pentru mine și nu ți-le mai arăt.
Că le-ai pierdut prin ciurel.

Nevăzute

august 6, 2015

S-au scurs nevăzute spre infinit zilele noastre.
Tind către astrologie că am să te mai văd vreodată….
Că doar stelele mai știu pe unde-ți umblă pașii.
Timpul tinde să stea pe loc dar îl forțează soarta să plece.

Se trece soarele precum lumânarea ce arde…
Fitilul se stinge bătut de vânt și lumina piere.
Să lăsăm lacrimile să prindă viață ca mai apoi să plece.
Că-n locul ăsta blestemat, nimic nu trebuie să rămână.

Pe periții dărăpănați încă se văd versuri scrise pe mucegai.
Pe bolta cerească nu stau rânduri derizorii…..
Cele mai înalte ajung  să fie scrise,
Dar eu mă bucuram, ca doar tu să le citești
Că cerul meu erau doar ochii tăi…

Demult uitată

iulie 30, 2015

Simt cum mă eliberez de tine, simt cum mă părăsești.
Îți scriu pe chip poeme, pe gene te sărut.
Îmi iau rămas bun, exact cum știu eu mai bine….
Te îmbrățișez și simt cum mă umplu de tine
Dar în același timp te pierd.

Nu-ți voi uita coapsele ce se  ondulau pe podul palmei mele
Simt cum ușor ieși din sufletul meu, mă frâng oarecum de durere…
Nu vărs lacrimi căci tu de-acum faci parte din ele
Și nu vreau să te mai irosesc vreodată…
Iar în fața mea timpul trece, nerespectând legea firii…

Simt cum mă cuprinzi din nou
Și vreau și vreau și…stau și stau
Și tu poți simți exact ca o melodie cum te învălui din nou
Ca un vulcan ieșit din latența-i autoimpusă
Iar tu te minunezi pentru a mia oară
Amintindu-ți cum, într-o zi de vară, pe o bancă sau o scară
Te-am tras lângă mine și a-nceput totul să tresară.

                           Poezie scrisă în colaborare cu Piramidon

Reflexia ta sub stele gri

iulie 15, 2015

tumblr_np2nscXKRA1spnyg9o1_500Sub stele gri, trag plapuma uitării
Când inimi ne privesc si-atârnă în prim plan
Puneam iluzii cap la cap, dar nu găseam răspunsul întrebării
Și te-am privit o noapte-ntreagă în oglinda din tavan.

Sub stele gri te coloram în zeci de curcubee
Fără creioane, pixuri, doar din imaginație și-un plan
Pe chipul tău mai desenam înc-o acnee
Și-apoi ți-eram alături ca un gel antibacterian.

Sub stele gri cad nori peste ape și punți
Eu tot chemându-te îmi dau seama că nu mai vii
Sub stele gri îți simt pașii mărunți
Cum calci și îmi strivești nopțile-n insomnii!

Dar niciodată n-am simțit mai mult decât acum
Si toate astea se vor sfârși într-un „pa pa” și-un dialog anost
Nu vreau să pleci, căci ar suna a „rămas bun”
Vreau să rămân in „House” cu tine, nu cu străini în „Lost”!