Etichetă: Plecat

Scurt.

februarie 18, 2018

Dacă ai ştii că-n mine zace tot adevărul,
M-ai ucide fără ezitare sau mi-ai cere voie?
Că atâţia ani din viaţă sau scurs, ciudat, dar sau dus.
De la zero la douzeci  şi unu şi probabil o să mai vină unul,
Dar spune-mi , m-ai ucide sau mi-ai cere voie?

Ştiu, ai face-o fără ezitare, ţi-se citeşte în privire,
Mi-ai lua tot ce am mai depreţ şi-ai plecat,
Şi-mi vei fuma iubirea ascunsă în mine pe-o bancă lângă mare,
Şi vei scruma peste trupul meu….
Dar karma se întoarce….  Se întoarce.

De la unu la douăzeci şi unu.

ianuarie 13, 2018

Am lăsat lumina lămpii să pătrundă printre cuvinte,
O stare disociată mă facea să mă întorc în timp,
Să recalculez soarta, să-i cer ce-mi aparţine,pexels-photo-316681
Că din cauza ei mi-am plecat de prea multe ori fruntea.

Viaţa a devenit doar sărbătorirea morţii, ăsta-i un drum prea greu,
Sărat şi amar ca berea, am multe nopţi nedormite pe faţă,
Oră târzie, dor şi melancolie sub o singură poezie.
Anii au trecut prea repede, au zburat de la unu la douăzeci şi unu,
Şi parcă viaţa devine din ce în ce mai scumpă.

Încerc să găsesc explicaţii, mă strofoc să înţeleg timpul,
Fericirea a devenit doar o stare spirituală…
Mânjit pe mâini de smoală nu îmi doresc nimic din lumea lor,
Lumea asta-i znoabă, muritoare, prea trecătoare!
Se apropie, o simt, ziua judecăţii mă aşteaptă.
Judecat pentru fericirea mult dorită!!!

Nu exist

aprilie 24, 2016

Vreau să încerci să mă ierți….Untitleddd
Că-s bolnav închipuit, că-s nebun, că sunt poet.
Vindecă-mi rănile acerbe sau vinde-mă, fii Iuda,
Nu vreau să-mi porți ranchiună, nu vreau să mă privești cu ură.
Deschide-ți inima, acolo suntem împreună.
Astupă-ți urechile, mă vei auzi în mintea ta.
Dacă nu , vinde-mă, fii Iuda și bucură-te de aur.

Strânge-mă de gât, ucide-mă-n tăcere.
Neagă-ți orice faptă, nu plânge printre gene!
Nu scăpa din tine, iubirea pentru mine.
Și chiar de o vei face, se va întoarce la tine.
Probabil este greu, să știi că am plecat…..

Fă cumva și uită sau ascunde-mă prin tine.
Știu că nu-i ușor, dar așa mai scapi de mine.
Probabil mă voi pierde, pe drumuri neumblate,
Știu că vei pleca, lăsându-mă în spate.

Agonie sau placere?

noiembrie 12, 2015

Ai plecat cu bună știință sau te-ai mai gândit?
De ce-ai lăsat în urma ta atâtea sentimente?
Trebuia să le ucizi fără să îți pese.
Că-n pașii tăi acum răsună tăcerea mea de azi.

Trebuia să mă ucizi pe mine, fără să clipești.
Și mai apoi să pleci în grabă vără să privești.
Apoi în treacă să mai treci, trupul să-l îngropi.
Dar ai plecat de grabă fără să gândești.

În urma ta pluteau regrete, umbra-ți era tristă.
Gesturi aiurite te făceau să pari ceea ce nu ești…
Strecurai fapte prin priviri și te uitai de mine.
Iar eu nu făceam decât să resuscitez sentimente moarte.
Lăsate de tine în agonia dintre viață și delir.

Nevroză partea a – II-a

ianuarie 28, 2015

Leagă-mi ochii să nu pot vedea pierzarea.

Astupă-mi urechile să nu aud blestemul…

Lovește-mi mâinile să nu mai pot să scriu.

Ascunde-mă de lume, bagă-mă-n sicriu.

Strigă-mi numele când e lună plină

Să-mi simt inima vie și doldora de bucurie.

Scormonește-mi în trecut și află-mi oful greu.

Am fost actorul propriei secenete.

Am fugit după cortină, când spectatorii au plecat.

Neștiind că-n mintea mea, nebunia a venit, rapid.

În jur persistă frigul, răsuflarea-mi e de fum.

Mă rătăcesc prin el, și toți cred că-s nebun.

Mâna mea îndoliată scrie, ochii mi-se-n chind

Pătrund în nebunia mea, voi murii zâmbind.

Mă chinui să nu adorm, încet vreau să mai scriu.