Etichetă: Pleci

Emma

ianuarie 18, 2016

Te ascultam în seară, eram doar noi și liniștea.Artistic-Black-And-White-Female-Portraits_01
Frigul făcea ca mâinile tale să-mi atingă fața…
Erai doar tu, Emma, tăceai mai apăsător ca niciodată…
Știam că trebuie să pleci, dar te mai întorci vreodată?
Eu te voi aștepta, dar tu, mă vei mai aștepta?

Timpul sună amagitor, ziua tristă, este aproape.
O simt, simt cum dorul de tine deja mă sufocă….
Deja am nevoie de brațele tale, dar tu, nu ești aici.
Ce să fac, că deja urlu în mine și simt că mor.

Îți erau atât de seci vorbele, iubirea din tine s-a scurs.
Tânjesc după tine, Emma ce-a de odinioară.
S-a scurs timpul, am ajuns să conturez dorul.
Emma, mă vei mai recunoaște, când ai să te întorci?

Amor caecus est

ianuarie 3, 2016

Singurătate, femeie tânără, femeie.images
Dezgolește-ți trupul, și-acoperă-l cu mine.
Vocea ta, cântec aprig de cucuvea.
Ce-mi vestește, din zori până în noapte, moartea.
Amanta, ce mă așteaptă, ce știe că o voi urâ încă o viață.

Astupă-mi gura cu tine și fă-mă să tac!
Nu asculta rațiunea, tu, doar fă-mi pe plac.
Nu gândii departe, nu-mi vei fii cunună.
Dar lasă-mă să visez, aici, sub clar de lună.

Privirea ta vicleană, știa ce să-mi vorbească.
Atât de grațioasă, atât de măiestuoasă.
Timpul tot trecea, și tu , rămâneai lafel de frumoasă.
Singurătate, femeie tânără, femeie.
O să vină vremea, când trebuie să pleci….

Sedimente

ianuarie 3, 2015

questions_of_science_by_abstract_criticMi-aprinzi făclia în somnul cel de veci
şi doru-mi arde ca o torţă-ntr-un cavou…
Eşti o floare ruginită la umbra unui ghiveci
inima bătând zurlie îţi transformă glasul în ecou

Buzele umede ţi se preling pe şoaptele uscate
ce-n noapte s-au pierdut rostite fără rost
Vântul le ia, le-aruncă, le-nvârte şi le bate
să-şi risipească tainele pe câmpul gol şi secetos.

Nu ştiu de ce te rog în gând să mai rămâi o noapte
Te văd că te ridici si pleci călcându-mi în picioare trupul
Când tu oricum n-auzi nici mierlele ce-ţi strigă-n spate
„Înaripato, îţi pierzi omul precum Cenuşăreasa papucul!”

Strada fără rost

decembrie 21, 2013

Un pustiu rămâne,atunci când doar tu pleciregasire

Și-mi lași în urmă ceața,și eu ușor disper…

Lasă-mă să-ți cer,măcar un fir de păr de-al tău

Ca să-ți simt capul aproape,de pieptul meu

Sunt pietrele crăpate și geamurile sparte

Și prefer să te aștept nopțile și să plâng la zi

Dar să știu că-odată noi ne vom regăsii

Prin abisurile iernii,prin pragul primăverii

Străzile să mi-le luminezi,sufletul să-mi aprinzi

Să ard de flăcări fără ca să mă sting vreodată

Și doar mai vreau,să revăd zâmbetul tău cald în noapte

Când în jurul nostru se-aud doar ropote de pleoape

Doar pași ce se desprind de noi,doar voci blânde

Și pe tâmple să-mi cadă bruma,gâtu-mi să-mi  fie sec

Și doar cu bucuria ta aș vrea o viață,să mă înnec.

Prietene

octombrie 18, 2012

Vântule ce plângi prin vreme

Şi gemi pe afară plin de tăcere

Cerul lacrimile acuma ţi le cerne

Şi răcoarea ta aduce numai mângâiere

Crengile pomilor ale tale mâini grele

Răpuse de durere, căci tu tot vii şi pleci

Cu prietenul tău timpul tu mereu te întreci.

Printre versurile mici şi rimele mai reci

Toate gândurile tale aicia tu le treci.

 

Lacrimile’mi sunt cernunte de timp

De mână cu tine încerc să mă prind

Să dispărem amândoi odată cu vremea

Sa găsim o soluţie să învingem lenea!

Să alergăm prin deşertul de stele

Să plantăm un copac în livada de mere

Să stăm jos pe-o bancă la scara unui bloc

S-aprindem o ţigară, să ne poarte noroc!

 

Pe stradă, pe apă, în aer şi prin frunze

Să ne simţim bine, totul să ne-amuze

Adună-ţi toate visele şi bagăle-ntr-o pungă

Puneţi o dorinţă, dar nu foarte scurtă, ci una mai lungă…

Să se-ndeplinească cât mai repede

De-asta stam aici, tu cu mine prietene

Aşteptăm un miracol de la Dumnezeu

Nu cred că e uşor, dar nici foarte greu…

      Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx