Drum de seară

Te rog scaldă-mi privirea prin zâmbetele tale.
Nu-mi lăsa gândul cel bun să plece spre mare.
Strânge-mă la piept și ucide-mă cu mâinile goale.
Că port pe umeri, urmele lacrimilor amare….
Tu nu știi că vreau ca din pustie să te întorci.
Că nu-și găsesc nici rostul nopțile prea lungi
Iar zilele din vara au devenit mai reci.
Am rupt scrisori de-amor, ce le trimeteam în seară.
Iar spre dimineața veneau la mine-n poală….
Cu vorbe goale umplu timpul pierdut
Încerc în disperare să evadez din trecut.
Te rog în ceas de seară în cale să îmi ieși
Să ne pierdem timpul aievea să ne spunem povești.
Că te-am pierdut prin vise și nu te mai găsesc.

De negăsit

Pot să mă culc, noaptea deja e-ntârziatăa
Voi scrie altă dată
tot ce-am simtit pe o hartie creponata
Lăsând odaia goală şi lumina pâlpăind
Iar umerii mei goi nu ii mai vad zambind
Mă prăfuise vântul de când nu mă mai misc
Mă zbuciumă tăcerea ce-i aşa gălăgioasă
În mintea mea , nu mă mai simt demult acasă..
Pornind pe drumul pietruit de ploaie
Mă lovesc de raze ce sub umbra mea se-ndoaie
Cu mersul apasat, trec pragul, calcand pe covor
Intru intr-o odaie trecut pe coridor
Acoperind durerea ce pe suflet mă apasă
Când capu-mi cade agale din poala pe masa
Învelit intr-o cămasă
Atunci cand draga mea inca-mi canta duioasa

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx