Destin
Pleoapele-mi sunt grele…
Stau treaz în viziune și-n clipe.
Tu stai și mă privești cum inima-mi pulsează vise.
Imaginare păsări îmi tot dau târcoale
Și amăgitoare vise îmi tot vorbesc…
În glas îți simt simt durerea și nevroza
Și pe buze îți stau lacrimile…
Și nu înțeleg putrefacția dintre noi
Mă doar atât de tare cuiele din suflet
Și tu le adâncești mai rău.
Sinucigașe vorbe îmi răsună-n cap
Că la răscruci de gânduri sunt dezorientat.
Aripile-mi sunt ude iar privirea adormită
Și mâna-mi e istovită de atâta scris.
Bat în lemn de teamă,că astăzi voi murii.
Și-mi stau crucile de o parte și de alta a luncii…
Pe toate să le car și să le duc la suprafață
Că doar una dintrele ele, îmi va sta la cap.
Ce destin prea blestemat, că n-am crezut în el
Și-acum ma îngropat în sufletul unui pom.
o9noapte 