Uitare?!

De aș ști unde mă poartă vântul, aș pleca cu el….
Că mă mistuie prea tare dorul ce ți-l port.
Și mă doare tot mai tare pastul tău adânc în piept.
Dar dacă aș ști unde mă poartă vântul, aș pleca cu el.

Aș prefera să mă ucizi, decât să-ți văd în poze chipul,
Că pe ecranul cu touchscreen nu îți pot atinge trupul.
Nu înțeleg și nu voi înțelege soarta, ce-i place să mă râdă pe la orice colț,
Or trece ei anii cu carul și ne vom revedea cândva….
Dar poate va fi prea târziu și amândoi vom regreta.

Și știu că mă repet, dar pentru mine mâine nu există.
Prefer leul dârz din câmp decât șarpele din iarbă.
Te-aș prinde într-un cerc pătrat să te lovești de colțuri,
Și poate ai să realizezi cum mă simt eu în mine.
Că ura ce mi-o port nu poate nimeni să o stingă.

În spatele privirilor

Eu sunt acolo, dar tu nu vrei să mă vezi.
Stau bine pus în spatele privirilor ce nu mă vor,lost_wallpaper_18
Ascult foşnetul vorbelor tale, ascult aroma lor divină.
Dar ştiu că orice aş face, trupu-ţi nu ar să-ţi vină peste mine,
Las timpul să-mi decidă durerea ce o să pot să o port.

Speram că ai să mă vezi, chiar te uitai la mine,
Aveai privirea de porţelan, mult prea preţioasă pentru mine.
O să laşi lumea să-ţi bucurea privirea, dar tu vei plânge,
Sper doar, că o să fie pentru mine,
Dacă nu, o voi face eu pentru amândoi.

Hai, rămâi cu mine, scaldă-ţi neştirea peste Tăbăcăriei,
Striveşte sub paşii tăi alb-ul ăsta ce nu se mai termină.
Sau mai bine pleacă, leagă-mi vorbele, ca nu cumva să te oprească…..
Dar te vei întoarce, cheia stă tot acolo, la locul ei sub preş,
Singurătate, probabil o să te aştept acasă.

Mă vezi urât

Stă cerul înstelat , ascuns pe după norireaching-out

Și tu vrei să pleci acasă, când vremea-mi  dă fiori

Călcând pe stropi de vise,privesc cu nostalgie ușile închise.

Ce-au ruginit de-atâta vreme de când nu sau deschis.

Că trupu-mi zace-n groapă și sufletu-mi e trist

Și tristă-i dimineața când la mine tu nu vi.

De ce te-ascunzi  iubirea mea, de ce nu vi ?

Păgâna mea privire te tot caută de zori și tot măsoară zorii

Și tu n-apari și pare că e un făcut dar tot aștept sub glie.

Și fără tine știu că nu exista, și am încetat să fac și asta

Dau din aripi și zbor din loc în loc, părăsesc mai trist trupul.

Te caut cât mă ține duhul, căutându-te tot pământul.

Dar tu te-ascunzi de mine,mă vezi mai urât ca niciodată

Că sunt desculț și zac în groapă,tu-mi dai dragostea într-o parte.

Și nu te judec, nici pică eu nu-ți port, că inima iți bate și-a mea a stat.

Dar știu că-ntr-un final de zi străpunsă de tristeșe,de mine-ți va fi dor.

Fata din livadă

Printre livezi, vezi aceași fată cu ochii verzi

Pe vârfuri de brazi vezi aceleași gene ce acoperă ochii verzi

Că n-ai să vezi așa frumoasă decât printre livezi

Când se-nfructă din merele ce-s zemoase și dulci

Precum e mierea sau dulce precum iubirea ce ți-o port

Lasă-ți tu frumoasă fată sufletul prin aceste livezi

Tu să-mi porți de grijă când n-ai să mă mai vezi

Că-s hoinar de-o viață și-oi dispărea printre locurile uitate

Dar am să te port în minte și-am să-te-nchid în suflet

Că el ar să plece fredonând în gând un vers mai rece

Că dincolo de brazi n-ai să mă mai vezi

Printre miile de pietre lacrimile am să îmi așez

Ca să îți dai tu seama fată, că ești iubirea mea cu ochii verzi

Ce aștept în fiecare seară să vi să mă mai vezi

Măcar în trecere să-mi spui că nu sunt al nimănui,

Că am tot pământul și că am tot ce-mi doresc….

Dar nu te am pe tine și de-asta hoinăresc…

Că tu-mi plângi lângă cruce și eu tragic putrezesc.

Pierdut în larg

Eu nu râd, eu nu plâng, nu port vină1391826_641260292581205_31112950_n

Lasă-mă să te alung ca pe o albină

Să te ucid fără milă și să te șterg

De pe mintea mea ce-i husă de masă

Lasă-mă prins printre plase,între vapoare

Căci doamna-mi nu doarme, ci moare

Cu suflări domoale,se scufundă în mare

Razele de soare,cu ele privirea-mi tresare

Ce la fiecare val, inima-mi este în vale

Și-n picioare port nisip burgund și fin

Ce-mi zguduie glasul,cu un gest divin

Lasă-mă să mor,lasă-mă în chin,cu paharul plin

Să mă îmbăt cu lacrimi amare,privind la stele

Cu gânduri grele,plutind pe bărci efemere

Așteptam moartea să vină, la vals să o invit

Să o cuprind de șold și să ne învârtim

Că o viața am avut și de lângă iubire ma răpit

Și ma lăsat un suflet mult prea mic,într-un cer prea mare.