Etichetă: Prag

O iubire și 1/2

ianuarie 15, 2017

tumblr_lt4c8lrsi81qkwwgfo1_500-1

 

 

Îti port dragostea curată pe un vârf de lance ascuțit
Unde tu-mi aprinzi o flacară din vârful unui chibrit
Și am în buzunar atâtea vise și-atâtea fantezii cu tine
Ce par a se fi scurs din ape cristaline.

Si fac în stilul ăsta primul pas, pășesc peste prag
Nu spune nimic, tu doar zâmbește-mi larg
Căci cu zambetul pe buze ai dat un sens iubirii
Ai o inimă mare, cam cât Piața Unirii!

Am rupt foi dupa foi, încercând să te descriu
Dar tot ce eu creez nu trece de banal
Încerc să te pictez, degeaba că nu știu
Un chip frumos , al tău, ca un tablou medieval…

Și-așa am ajuns să te iubesc. te rog să mă asculți
Ești un desert desăvârșit ca un sufleu
Te iubesc pentru că nu te iubesc mulți
Doar eu! Și-acum aștept să mă saruți!

Refuz să cred

februarie 12, 2016

Hai să mai stăm puțin de vorbă, un ceas sau poate două,3926631f801201586996f16207a27cd0
Să uităm pentru o clipă, că mâine, cine știe, nu mai suntem.
Cu acest gând să ne culcăm, îmbrățișati și triși,
Să nu ținem cont de ce ne este rezervat, ci pur și simplu, să trăim.
În vis să fim doar unul, un trup ciudat, frumos.

Prin ochii mei să vezi urâtul iar prin ai tăi frumosul,
Tălpile noastre să cunoască același drum și-același prag,
Iar mâinile noastre să unească, tot ce ne-a fost dat.
Și să uităm pentru o clipă, că ne-am îndepărtat.
Iar prin același vene să curgă aceași viață.

Ciudat concept, stârnit din ura mea de moarte.
Că te-am lăsat, în noapte, în zi, în ploaie, în furtună.
Eu acum, ce mă fac?! Ce sunt? Cine sunt?!
Sunt tu sau sunt eu?! Trăiesc prin tine? Sau prin mine?
Cine sunt, sau mai bine spus, ce-am devenit?
Plecarea ta a fost acerbă, refuz să cred, că m-am trezit.