Și parcă sunt sătul, de zâmbetele lor contrafăcute,
Simt durerea prin unde, dorul de mare mă face să devin cărunt…
Sunt departe de început, mă cheamă dar tot ea se retrage prima,
Plin de nisip, simt timpul cum s-a scurs,
De ce am ales să nu mă grăbesc?

Am devenit o umbră, mi-au crescut aripi dar cu timpul, am ales să le smulg,
Toate se întâmplă cu un scop dar Cronos vine rapid din urmă,
Își cere drepturile, vrea frumosul ascuns în urât,
I-am simțit suflarea, i-am simțit parfumul ei demențial.
A vrut să mă răpească, dar îngerii mi-au fost pe fază.

O lumânare mică aprinsă arde adânc,
Sentimente prefăcute în jar mă ard încontinuare.
Acele se înfig adânc, sângele-mi sărută cu patos pământul,
Din pământ sunt, acolo o să mă regăsesc curând.