Oraşul părăsit

Priveam în treacăt orizontul, totul cădea în beznă,
Un şuierat din când în când mă trezea la viaţă.orase-cover-int
Căscam, priveam şi mai apoi tăceam,
Eram în transă, eram pe punctul să cedez.
Dar am întrebat punctul, daca eu clachez el ce câştigă?
Şi apoi, am scăpat orizontul printre degete…

Încercam să vad altfel lucrurile, dar erau la fel de stranii.
Gările erau părăsite, cântau cucuvele în voie pe străzi,
Lumea era tăcută, stătea liniştea peste amintiri.
Era un sentiment de primăvară, un sentiment pustiu….

Urla liniştea printre atâtea amintiri frumoase,
Ştiam că nu e bine, dar am continuat să merg…
Cineva mă privea de departe, mă analiza pas cu pas,
Iar mai apoi a venit să-mi spună,
Că acesta-i oraşul meu părăsit.

De 20

Călcam fără să vreau viitorul în picioare,download-1
Femei de-o seară mă făceau să înţeleg viaţă.
Că tot ce te iubeşte, dispare într-o secundă,
Iar tu rămâi al nimănui pentru o perioadă lungă…

Las doar fumul să-mi inunde mintea, mâncată de boală,
Caut răspunsuri din trecut, dar le ştiu de-o primăvară.
Că toţi care mă ştiu, m-au uitat la o oră de amiază,
Ora s-a dat inapoi, dar noi mergem înainte ca o odinioară.

Şi trec furtuni pe macadam, iubesc această vreme,
Îmi face sentimentele să moară iar eu le scriu pe foaie,
Sunt un nebun de 20 născut la început de primăvară…
Care stă seară de seară, pe-o bancă lângă mare.

Am nevoie

Într-un decor ciudat, ploaia își făcuse locul,ceas
Căutam un soare pe cer dar dispăruse totul.
Iar un vânt anevoios mă tot împungea din spate,
Îndrumându-mă spre nicăieri sau către cineva,
Dar liniștea din noapte mă făcea să mai stau pe străzi.

O adiere rece îmi făcea ochii să clipească,
Am nevoie de o primăvară caldă, lipsită de inhibiții,
Am nevoie de gânduri bune primite într-o scrisoare,
Dar toate astea pier, când mă gândesc că nu or să apară.
Ciudate gânduri într-o lună din primăvară…

Din pas în pas loveam în bălți eram mânjit pe picioare,
Noroiul se-ntărea făcându-mi pașii tot mai grei,
Alergam într-un mers lejer și prost.
Mergeam sper nicăieri într-o vreme de post.
Dar mai am nevoie de timp în această vreme ciudată.

14.03.2016

Și timpul trecea, dintr-o secundă-n altă,tumblr_n08dkbfw5s1tpd5hbo1_500
În pasul ud al ploii, se zărea , tăcere.
Un piept curbat de tuse, plămâni însângerați,
Călcam pe-o urmă, deja afundată în noroi,
În jur,o astenie de primăvară,
Plămâni însângerați.

Pluteau în derivă, flori de salcâmi nebuni.
Despuiați de sentimente și slobozi la gând,
Resemnați de absența tăcerii, râdeau,
Păsări băteau din aripi, planând pe un cer senin.
Era doar o astenie de primăvară,
Plămâni însângerați.

Îmi sugeram să mai stau, eram nebun în primăvară.
O tuse-mi curba pieptul, boala-și juca rolul,
Un sunet ciudat de moară, se-auzea din mine,
Era doar o tuse seacă, într-o primăvară cu astenie,
Plămâni însângerați.

Felinarul

felinar_marela locul lui după tufișuri dese
un felinar șopește o poveste
despre cum vine noaptea
și-mparte nedreptatea
oamenilor corecți, dar asta-i realitatea…
viața fălește și înfloresc străduțe
unde trecătoare tinere devin bunicuțe
unde trecători bătrâni devin umbre arse-n liniștea verii
acolo felinarul păteaza cu amintiri cenușa serii
și oamenii continuă la umbra lui să caute comori
dar să le zică cineva să își verifice cutia cu scrisori
felinarul vegheaz-acolo de sute de decenii
căci pe trupul lui de beton scriu poezii primăverii
dar gândul că vine toamna devreme
mă înspăimântă cu bucurii ce vor deveni poeme
așa că felinare, te rog, luminează-mi zâmbetul
să pot să râd măcar odată atunci când îmi mai pierd cumpătul…