Etichetă: Prin

Rod uscat

octombrie 13, 2015

E doar starea asta ciudată ce îmi conturează starea.kevin_daypale_mists
Amintiri efemere, trec de-a valma prin ochii mei.
Iar sentimente primordiale se sinucid de dorul ei.
Și vremea de-afară, varsă lacrimi, lacrimi de clei….
Pe când pașii mărunți se depărtează de mine.

În umbra felinarului ce arde, ce tremură de frig.
M-adăpostec de veșnicia pe care mi-o vrei….
Și astăzi e treișpe Octombrie și e trecut de trei.
Bate un vânt puternic, peste ochii mei.

Am transpus singurătatea într-un mod mai crud.
Ne coptă fiind iubirea, m-am mulțumit cu ce-am avut.
Dar poate asta-i vrut, să-mi usuci rodul iubirii ce încă nu s-a prins.
Și-a putrezit ca mine, de dragoste și dor.

Acorduri de vioară

august 9, 2015

Oare buzele tale mai au același gust?maxresdefault
Mă-ntreb dacă coapsele tale mai știu podul palmei mele.
Îmi pun atâtea întrebări, dar îmi e teamă să-mi răspund.
În gândurile tale numai sunt, nici nu încape îndoială….
Că-n serile ce urmează, mă voi sufoca sub acorduri de vioară….

Îți aud respirația cum cântă la fiecare pas….
Prin ochii tăi fug aceleași vise, și-aceleași temeri.
Că-n noapte eu te-nțelegeam, dar acum mi-e teamă.
În viața ta nu mă mai găsesc, nici nu încape îndoială…

Se trece seara de parcă nici nu zici că a fost….
Iar de nenumărate ore, nici timpul numai are răbdare
Îmi dă de înțeles, că poate mai există și o altă cale.
Că drumurile noastre sunt pierdute printre acorduri de vioară.

Numai una…

ianuarie 30, 2014

Pentru tine viaţă,eu am scris râzând eu am scris plângând1743347_618531598219297_328435534_n

Dar tu m-ai lăsat viaţă,doar un simplu păgân

Mi-ai  astupat fiecare rând, cu pământ când plângeam în pumni

Tu nu mă lăsai să îmi iau măcar rămas bun de la familie

Mă îndrumai pe acelaşi drum,mă îndrumai spre disperare

Doar prin şoapte, tu mă blestemai adânc prin miez de noapte

Când zăpada mă lovea aprig în spate,când luna nu se vedea

Veneai şi-mi curmai calea,îmi ucideai fiecare speranţă

Şi soarele din mine, ardea fără speranţă,că mă va încălzi

Lasă-mă te rog o zi şi-o noapte,să scriu tot ce-mi doresc

Că ştiu că nu m-ai vrut,ştiu că m-ai renegat într-una

Dar eu tot te iubesc,că pentru mine eşti numai una.

Anonim în iubire

decembrie 29, 2013

E gândul meu,ce se ascunde tăcut prin minte1499732_594035100668947_114448442_n

Și glasul meu ce nu-și găsește sunetul să strige

Și-mi e moartea obosită,și altfel îmi vorbește

E doar glasul ei,ce privirea îmi știrbește

Și doar mâna ta ce sufletul  îmi liniștește

Și lacrima ta,ce-mi limpezește gândirea

Hai să fugim amândoi și să ne pierdem cu menirea

Să uităm acasă nostalgia,să ne rătăcim prin noi

În frig să ne adâncim, ca într-o mare moartă

Să ne regăsimt amândoi,sub bolta ce-a cerească

Să nu mă lași să adorm,că nu mă mai trezesc

Lasă-mă te rog,de viață să mă minunez

Că asta-mi e puterea,doar să mai trăiesc

Doar să mai vorbesc oleacă,cu a mea iubire

Și apoi să vi tu moarte, să mă iei la tine.

Ticăit de ceas

noiembrie 25, 2013

Oare voi găsi pe aici prin cer,lucruri negăsite acasă1459686_690153144343333_1271737578_n

Oare să mai stau să sper,că oare ceasu-mi va suna ca ieri

Când merg cu sacul la cârcă, alături îmi stă un ceas tovarăși

Ticăiturile lui mă strigă,vor ca ele să se oprească pentru o secundă

Că toata-mi viața ele mi-au vorbit din umbră, acum e timpul lor

Că am realizat că prin viață-s doar un călător fără destinație

Și-am pierdut atâtea primăveri, printre gândurile de alatăieri

Când simțeam că nu mai este vorbă de povești,că lacrimile-mi sunt seci

Pe un drum de piatră,voi sta dar parcă voi tot merge și voi cânta târziu

Prin parcul cel pustiu,doar luna e așa măiastră,și chipul dragei mele zace la fereastră

Cu ochii cât e zarea, ea mă așteaptă, dar eu parcă mor încet

Cu ticăiturile-n urechi,parcă nu-mi dau seama de lucrurile ce se tot petrec

Lampadare aprinse. pe drumul lor mă tot poftesc ca să pășesc odată

Și pe pietrele de aici, va sta scrisă viața mea toată,aici voi sta să zac

Alături de ceasurile mele, cu acel tic-tac ce curând se va opri.