Etichetă: Privesc

Voinţă

septembrie 7, 2017

Gălăgia din mine îşi pierde din esenţă…
Pe zi ce trece cerul se schimbă, lafel şi eu.
Sunt trecător, poate sună deplasat, dar sunt.
Nu sunt Laur, Rotus, sau orice altceva, sunt doar trecător.
Om fără gust, fără culoare, fără… tine.

Aşa arata nedreptatea, îmbrăcată frumos, frumoasă,
Dar fără pic de jenă, aşa de bine arată nedreptatea…
Să dau vina pe soartă sau doar să mă privesc în oglindă?
Resemnat şi cu multe răni deschise…
Şi fără aţă, ca să le pot coase.

Am promis că nu îţi mai scriu, dar simt că numai pot, singurătate.
Multe nopţi pierdute, atâtea vise uitate, de ce ?!
Nu pleci dar nici nu stai, mă amăgeşti de ani de zile, de o viaţă.
Pleacă, în faţă am doar un parapet şi o acceleraţie ce-mi dă voinţă,
Impactul este frontal, dar încă am voinţă.

Depresie

martie 18, 2015

Scriu aflat sub o depresie morbidă….
Pereții stau scriși cu sânge pe fiecare parte.
Nu înțeleg ei durerea mea, dar nici nu vor să o cunoască.
Am tot scris de seara până dimineața
Și am tot sperat că trece, dar speram tot în zadar
Ochii îmi stau însetați de lacrimi, gândul îmi dorește moarte.
În lumini selenare pun totul cap la cap….
Tot caut  i-ul să-i pun punctul și să scap…

O fi marți sau joi sau luni?
Am pierdut noțiunea timpului și nu o mai găsesc.
În fiecare seară întorc clepsidra, sperând să sfârșesc timpul
Dar ard într-o depresie morbidă.
Am tot mai multe gânduri de plumb ce mă adâncesc în apă.
Mă privești din depărtare, îmi vezi rănile adânci…
Am plâns în fiecare seară și-ntr-o dimineață mi-am condus trupul la groapă
L-am forțat să o privească, l-am forțat să o iubească.

Întrebări printre speranțe

martie 13, 2015

De ce-i trecul ăsta între noi ,de ce el ne desparte?
Aș avea atâtea să îți spun, că nu-mi ajunge o noapte.
De ce-s atâtea lacrimi și nu zâmbete frumoase?
Ce sa-ntâmplat cu noi, de ce nu stăm la masă?
Te-am privit plecând cu grabă, tot timpul te-aștepta.
Ai urcat într-un autobuz și dusă ai fost draga mea.
E a zecea seară când te tot aștept…..
Mașinăria trece, dar eu tot privesc în gol cu jale.
Sperând ca-i să revii să-mi pui viață în culoare.
Dar tu nu veneai și dorul greu m-apasă
Că-n a doișpea dimineață eu voi pleca de-acasă.
Și poate dorul ai să-mi duci sau poate eu mă-nșel.
Că tu ai uitat de mine și acuma ești cu el.
Vor trece ani duzină, vor trece multe seri prin stație.
Nu știu de-am să mai vin, de voi avea curajul
Să vin să te privesc și să nu-nțeleg mirajul.
Că a trecut atâta vreme și eu te iubesc.

Confesiune

februarie 10, 2015

Caut soare, dar nu vezi ce este afară?

Atâția nori, atâta durerea parcă vrea să adormă.

O țin în suflet vie, de parcă o iubesc.

Am vrut soare pe-o bucată de glie

 

Dar nu reușesc să-l mai zăresc.

Atâtea iele îmi zâmbesc, cu vocea lor mă îmbată.

Adormit sub umbra lor, de moartea nu mă scapă.

Le simt inima cum bate, le simt pulsul slab.

Am mintea mult prea bolnavă, mă privesc cum stau în pat.

Însetat de-atâta soare, iarba mi-a crescut pe barbă.

N-am înțeles eu oare sensul, dar moartea asta e prea slabă.

 

Am căutat atâta soare, rătăcit am fost prin pomi.

El zăcea de-aspura mea, dar eram prea orb…

Atâtea pietre mă loveau, în suflet și în spate.

Priveam în sus și nu înțelegeam,

De ce pământul mă ia în brațe?

Căutare

iulie 8, 2014

Şi-a mai trecut un timp şi-a mai trecut o vreme306552_389601527770333_1149042912_n

Şi-s doar urmele mele peste aceste veştede nuele

Căci ele-mi ştiu povestea, eu chiar am uitat-o

Atât de mult m-am renegat că m-am alungat departe

Fără gânduri, fără carte,fără ale tale şoapte

Pribeag privesc… cum lumea se scufundă…

Sub propria ei măiastră umbră,căci şi i-a sa săturat

Că de-atâta veşnicie, eu tot umblu  eu tot caut

Ceva ce n-am să mai găsesc, curând? Sau niciodată?

Unde?Când? Iubita mea… de ce-ai plecat?

Atâta vreme mi-a luat,să încep să realizez.

Că tu mă cauţi unde eşti,iar eu din ceruri te privesc.