Tremurând da nu de frig , ci de nervi,dacă-mi erau dinţii de metal se vedeau scântei , când se atingeau şi se imbrăţişau. În jurul meu muzica răsună tare, biroul se zgudie din cauza başilor înalţi, dar şi din cauza pumnilor mei ce nu se opresc din lovit.  Voci reapar, mă acaparează complet,vor şi ele să mă scoată din turmă, să ajung cel din urmă şi să trag. Să mă răzbat să ajung printe primii. Dar realizez singur cu ce rost? Să fiu în vârf pentru ce, oricum nu mulţi mă înţeleg, mulţi zic că mă citesc dar nici măcar un rând nu au citit. Mă afund în lucruri inutile pentru unii,dar cu folos pentru mine, m-am axat pe lucruri mici , ce mă puneau mereu în faţă. Nu am priteni, pentru că nu port vre-o mască, nu mă ascund după deget.

Sunt genul de om – Prost eşti , prost de fac. Nu mi-a plăcut bârfa de aceea mulţi nu vorbesc cu mine. Să ai prieteni cu ce te ajută? Spune-ţi şi mie când a-ţi avut nevoie de bani şi a-ţi sunat un prieten, câţi dintre ei a zis- Nu am,dar pot face rost- Vă zic eu niciunul, învăţat de mic să lupt, să răzbat pe picioarele mele.

Prieteni sunt ăia care îi suni supărat dar nu vrei să le zici ce ai ,închizi şi seara primeşti mesaj cu porecla din joc – We Instealth hai răspunde- . Vă credeţi prieteni ,dar defapt sunteţi mai singuri decât mine, defapt nu sunt singur. O am pe prietena mea ce mă ascultă, ştiu că am călcat pe becuri de prea multe ori , dar mă ascultă, şi vede că… tot din jurul meu mă face aşa. Mai pe scurt… am o familie. Prietenia apare repede, dar nu ai idee cât de repede si dispare. Şi învaţă că nu trebuie să doară, trebuie să doară când te duci la cimitir să îţi simţi bunicul aproape sau altă rudă care e încă vie,dar nu pe pământ.