Indiferent de zonă….

Scutură-mi fruntea de necaz și dă-mi puțin noroc.
Scaldă-mi sufletul în bucurie, c-am uitat cum mai arată.
Te rog să-mi îmbrățișezi trupul, că mă dor rănile mult prea rău.
Pansează-mi fiecare cicatrice cu zâmbetele tale și-apoi sărută-mi fruntea…..
Strânge-mă la pieptul tău tare, fă-mă să uit că răul există printre noi.
Descântă-mi numele ca boala să nu mă mai recunoască vreodată.

Doar umbre se mai văd, din reflexia felinarului ce stă să se ardă.
Pâlpâie lumânare din el la fiecare bătaie de vânt
Îmi dă de veste că timpul s-a scrus, și nu-mi dă pic de răgaz…
Să termin tot ce-am început și-l simt cum mă presează cu vorbe amare.
Dar într-un final am auzit marea când îi spunea vremii că ma mințit.
Că timpul pe mine mă așteaptă la fiecare vers și mai apoi mă iartă.
C-am uitat de el și mereu natura-mi va fi aproape, indiferent de zonă.

Te rog să-mi scuturi sufletul de blesteme, să-mi lași soarta curată ca lacrima.
Că am fost omul bun, rău mai niciodată.
Poet neintegrat în lumea asta știrbă de suflet…
Rog marea să-mi calmeaze orice rană deschisă
Că mă simt prea renegat, și în suflet îmi persistă, teroare și cu groază.

Greu

E greu să-învelesc aici pe foaie, amintiri ce le iubesc.nebunie

Dar o să-ncerc să scriu din ele, printre cuvinte, ce nu le doresc.

Mi-ai spus vrute și nevrute, m-ai alungat și m-ai chemat.

Ai crezut că oprești timpul, când de mine ai uitat.

Timpul niciodată nu rămâne, ci pleacă spre alte zări.

Îmbibat e de-amintire, și acum mă vezi prin flori.

Mi-ai spus că te-ai gândit bine, și de mine vrei să scapi.

Te-am lăsat atunci în pace, sperând că-i doar o pasă și curând tu o să taci.

 

Ți-ai pus ordine în sentimente, și eu am fost hopul cel mai greu.

Arunci acuma la gunoi, amintiri ce-s doar cu noi.

Mă uit tăcut la mine din oglindă, tu în spate gesticulezi.

Buchetul meu de trandafiri, ți-a devenit blestem.

Încercând să îl arunci, un ghimpe ți-a zis că te înșeli.

Regret cu-amărăciune-n glas, clipe când nu ți-am vorbit.

Te mai rog câteva clipe, să m-asculți de-ai să mai vrei.

Citește cuvintele toate, și-ai să-mi vezi tristețea-n chip

Dă-mi te rog puțin răgaz să termin ce-am început.

 

Nu înțeleg ce e cu tine, nu înțeleg ce-ai devenit.

Din ființa ce-a divină, acum ai suflet ipocrit.

Mi-ai zis c-am inima de fier, și că pot s-o țin în piet

Dar te rog să-mi spui de ce ea tace, și nu spune un cuvânt.

Ai fost doza ei de viață și-acum tu vrei să te retragi.

Dar am realizat mai bine, te rog să nu îmi răspunzi

Te las să pleci în pace, te las ca să mă scoți din amintire

Dar cândva îți vei aduce aminte……

Cât de mult eu te-am iubit.

Spirala

Ca o spirală, formată din pasteprivind la stele
Vă salut cu drag, de-acolo dintre astre
Vă fac cu mâna…
Voi mai trăi un veac, un mileniu poate
Să evoluez în bine, să nu adorm în noapte
Ca să veghez pământul, o stea din carul mare
Cântând atunci când plouă
Valsând în întuneric, pitit, ferit de soare.
Am tot permis acum, dar asta nu-mi e de folos,
Încerc să dau vieţii un sens, luând-o în serios!
Lovit, striat, rămas fără ţesut
Mi-aţi retezat povestea de la sfârşit la început,
De parca nu mai am nimic din tot ce am avut!
Mă lepăd de toate aceste fapte
Scăpat de-autoapărare cu figuri de karate
Am ieşit din subteran ca o lumină infinită
Atârnând pe cer de-un nor ca o gri stalactită
Plimbat peste tot pe oceanul albastru
Privesc lumea de astazi băgată în dezastru
Intrată în necaz. Eu nu mai am răgaz
Şi de la Piatra Neamţ pân’ la Bicaz
A fost un drum epuizant şi lung şi încă e şi azi…

Linie continuă…

Încă de mic realizez că inainte de a fi născut sunt răpit din braţele morţii ce aşteaptă să mă revendice inapoi. Şi ca un trofeu să mă aşeze in raftul ei. Ştiu, nu sunt un trofeu aşa de valoros, dar simt că sunt aşteptat de mult timp, aşteaptă ocazia să îmi dea lovitura de graţie şi văd că pândeste bine. Realizez că viaţa este un joc de fapte, întamplări, trăiri totul fiind doar un preludiu inainte de a fi chemaţi. Unde? Nici eu nu ştiu si nici nu am plănuit să aflu prea curând. Ştiu că va trebui şi eu să plec odată si odată pe acest drum. Defapt noi toti o sa plecăm pe acest drum. Mă gândesc, când vad timpul asta cum trece aşa…fară pic de obraz. Încurând am majoratul îl astept cu drag si cu bucurie. Să chem prietenii, rude,tot.. să stau cu Hetea sa beau un pahar de vin bun de care lui ii place. Dar atunci să uit de toate, să imi strang părintii in braţe, să le mulţumesc pentru tot ce-au facut pentru mine şi pentru faptul ca m-au crescut.
Poate pe atunci voi avea si o iubita care sa o iau in braţe să o sărut si sa ii mulţumesc si ei că a fost langă mine la bune si rele. Peste ani sa am o slujbă, copii mei să fie mandrii de mine, sa fie bucurosi, să le ofer un trai dintre cele mai bune chiar daca va trebui sa trag si cu dintii pentru ei. Vorbele astea nu le voi uita pentru ca tata ma invata sa lupt pentru ce e al meu si mama ma invata sa fiu bun cu toata lumea, ca doar asa voi realiza ceva in viata. Si peste ani cand imi voi aminti de astea sa fiu undeva prin spitale. Chiar si cu toti banii sa nu mai fiu salvat, si cu un ultim ragaz sa imi iau ramas bun de la toti si in surdina sa aud tiuitul aparatului ce ma mentinea in viata.