Etichetă: Rămas

Diferite stări….

septembrie 13, 2017

Îţi zâmbeam de rămas bun, dar de unde atâta bine?
Dorul este prezent în mine, îl simt, este încă viu…
Erai o pasiune, erai aşa complexă, clasică.
Te-am privit, iubit, urât, dar uşor dispari… dar exişti.
Este doar un labirit, trebuie să mă mişc să nu rămân aici.

Doar câţiva metrii, un gard ciudat ne desparte,
O ştim amândoi, ne-am dezintegrat, am devenit reciproc un nimic.
Tu îmi zâmbeai de rămas bun, eu trist de adio,
Iartă-mă că am fost rece, soarele-i pe strada ta tot.
Uşile dispar, nu mă mai vezi sprijinit de zid,
Iubirea îţi aparţine, nu o irosii niciun pic.

Te-aş cuprinde cu sânge rece, fără teamă să ucid.
Dar încontinuare auzi pumnii mei cum se lovesc de zid,
Ai totul în faţă, asta-i calea ta, ţine strâns de toate…
Nuanţele au altă formă, pomii se culcă,
Adio, adio… dragă nălucă.

Doliu sufletesc

martie 17, 2015

Am rămas într-o cameră ciudată, unde amintirile zâmbesc.
Mă trezesc în miez de noapte și zeci de voci îmi tot șoptesc.
E univerul ce conspiră împotriva mea sau poate e doar karma?
Nu-nțeleg de-unde atâta jale nu înțeleg de ce sunt trist
Că tot mor pe zi ce trece și sufletul îmi stă să plece.
Ziua trece, nu așteaptă să o văd și eu la față
Mă trezesc în plină noapte, înconjurat de mii de vise.
Te-am zărit doar într-o poză și de-atunci nu pot să dorm
Erai tu marea iubire ce acum nu o mai am.
Rând pe rând tot scriu pe foaie, mă dezintegrez precum praful.
Simt mirosul funerar, simt mirost apăsător de plumb.
Ai plecat ca un cortegiu din viața mea, încet și în urma ta ai lăsat tristețe.
Am căzut de ceva vreme în patima gândurilor…
Totul în jurul meu e negru de parcă toate țin un doliu apăsat.
Lacrimi îmi stau în ochi și în gât îmi stau noduri…
Nu găsesc cuvinte să îți spun, că de când ai plecat
Eu tot aștept în fiecare zi să mor.

Subconstient

februarie 18, 2015

Arome de putred mă fac să zâmbesc.

Privesc cu atâta durere, timpul cel pierdut.

Nu înțeleg viteza vieții nici sensul ei contrar.

Dar pedalez prin vise și mă învârt în giratoriul vieții

Drumul e prioritar dar plin de serpentine.

N-am numere să numar atâtea lacrimi vărsate.

Privind totul printr-un geam, uitând cât sunt de beat.

Privești la mine de parcă-s un străin.

Iubirea mea de ani întregi, mi-am dat seama, ca m-ai uitat.

Arome atât de putrede îmi încântă zâmbetul.

Oare am înțeles eu timpul sau doar asta am vrut să cred?

Când turnam în pahare, verbe, silabe, amestecate cu vin fiert.

Orbit de fază lungă dau flash c-o vreau pe scurtă

Nu înțeleg de ce scriu asta, nu înțeleg nimic din cele de-nțeles.

Că moartea-i pretutinde-ni, chiar și-n privirea mea.

Adulmecă și stă la pândă, rămas bun, iubirea.

Simfonii de sunete

noiembrie 5, 2014

Un sunet, îmi răsună în timpane3191473730_c7b91ebf65_z

Pe lângă acela al roților de tramvai

Că-n jungla asta betonată,pare că nu există rai.

Tocuri care mai de care, îmi răsună-n cap

Pe lângă glasul tău iubito, căzută în păcat.

Un sunet așa de-aparte,dar sună a regret

Ce-l ascund prin buzunare pe lângă un bilet.

Trag gluga peste cap și chipul mi-l ascund

Și las muzica ușor să cadă, în suflet mai adânc

Și-n amintiri tenebre eu parcă mă învârt.

Clădiri sofisticate în suflet mă pătrund

C-a dispărut câmpia și mi-se apropie și ziua.

Și-au trecut atâtea seri, vreo șapte numărate

Puse-n rând, așezate ca la carte

Dar nu-mi reiese ziua, când eu voi fii pe moarte.

Șapte ploi trecute-n fugă, șapte zile și o rugă

Șapte zori priviți prin fum și-alte șapte după-amiezi în drum

Și-n capul meu răsună,glasul tău de rămas bun.

Peste rânduri

februarie 19, 2014

Şi scriu acum,când durerea e prea mare1533691_609026589169798_104304130_n

Când tâmplele-mi zvâgnesc,şi mintea-i disperată

Şi sângele-mi fierbe,de parcă-i pus pe foc

Şi mă frământă gândul,c-am rămas fără noroc

Că pixu-mi scrie singur,şi foaia nu-i la loc

Şi e doar o lumânare,ce-mi luminează ochii,

Dar fără de folos,că întunericul e viaţa

Chiar dacă-i temerea din tâi,în faţa omului

Şi zi-mi tu mie acum poezie,de ce mă laşi să mor?

De ce nu-ţi mai sunt de folos,de ce acuma scriu ?

Că vine tipul încet,el se lasă aşteptat

Şi mă va luat pe nepregătite,şi mă va arunca din pat

Şi mintea-mi joacă feste,şi mintea tot mă minte

Că locu-mi nu-i aici,ci printre foi aruncate-n cărţi.