Etichetă: Rand

Rând după rând

septembrie 22, 2015

Rând după rând și foaie după foaie.
Gonesc toate către un haos neconceput
Dar totuși bine gândit și pus pe coală.
Tot trag de sentimente și tot beau din cană.

Călimara stă să sece de sentimente…
Dar o rog să mai rămână să pot să mai scriu.
Că-s viu și trist și poet.
Cum pot să trăiesc așa, de parcă-s metronom….?

Priviri acerbe mă deprimă, vorbe dulci mă îmbată.
Peste tot privesc, poate te mai văd odată.
Dar scriu rând după rând,  adormid pe-o parte…
Te regăsesc în vise, dar nu ca altă dată.
Și continui să scriu, rând după rând și coală după coală.

Povață

ianuarie 7, 2015

Și am să ies din rând…

Doar ca să îți cer iertare.

Cu buzele-mi amare să te sărut…

În brațe să te strâng până numai ai suflare

Apoi am să-mi plec pirivirea și am să încept să plâng.

Am să mă las purtat pe brațe.

Și te privesc cum taci și parcă mă blestemi.

Și-n mână ții un cearceaf de mătase, ca să-mi fie somnul lin…

Zâmbetul îți pare șters și lacrimile pe obraji îți curg.

Și-mi vei scrie tu povața și-o vei prinde-n cuie

Să zacă la colțul casei sub bolta de de vie.

Nu e totul trist, doar pare, e doar o zi fără de soare.

Și-n viața mea va curge, o ploaia miniaturala de virgule și puncte.

Orbit doar de povești, am murit cu sânge închegat în tâmple.

Contemplez

decembrie 1, 2014

De ce-s pierdut, în vise incolore?10822653_777593582313097_1619866631_n

Și stelele din cer, par așa de obscure

Spre pasaje subterane, par să mă îndrume

Că metroul a plecat și pe peron nu-i lume

Suflete hoinare, stau și mă privesc

Și contemplez așa de bine,că par că nu exist.

Că-n lume sunt războaie și timp nu pare a fi…

Gloanțe ce străbat păduri în suflet mă pătrund.

Am ochii-nlăctrimați de-o vreme, nu știu ce să mai fac.

Că lumea asta pare vastă, dar din păgâni se trag.

Nici pașii în noroaie, nu mi-se mai zăresc

Mă joc cu mintea omenească și știu că nu-i firesc.

La fiecare rând mai șad, mă odhinesc puțin

Că-mi obosește mâna sau sufletul?  Nu știu.

 

 

Poemă

noiembrie 8, 2014

Și cum să-ncep această poemă de iubire?cântecul-care-invită-la-tăcere-liniștea-în-muzică-cristina-șoitu

Că nu vreau visele-ți în lacrimi să-ți înect.

Să scriu cu litere mărunte și să sfârșesc spre moarte.

Rând pe rând să scriu cu teamă și mai apoi să plâng

Să țin condeiul bine și cu glasu-mi tremurând….

Să-ți recit cu nonșalanță,acest vers păgân.

Că nu știu de-ți place, nici de-l vei citii vreodată

Că-n groapa ce mă duc, nu voi privii în spate.

Și știu că nu vei plânge, nici gesturi n-ai să faci

Vei avea tu grijă, în adâncuri să mă bagi.

Dar vreau într-un final, să-ți văd ochii dragi

Cum vor privii amurgul, sperând că voi venii

Pe drumul cunoscut,dar de-acum îl voi da uitării.

Lacrimi reci

aprilie 14, 2014

Sunt lacrimile reci de ploaie10173244_655216717884118_1181237066_n

Precum cele ale îngerului meu trist

Ce mă așteaptă-n fața casei, de atâta vreme

Ca să îi vorbesc și ca să mă vadă….

Că a trecut ceva vreme de când cortina-mi cade

Și mă afundă într-o mare de tăcere

Ce să-ți spun eu ție? Ce să-mi spui tu mie ?

Am scris tot ce-i trist,aicea pe hârtie

Am scăpărat chibritul și-am scăpat de agonie

Căci ard cu fiecare rând cu fiecare strofă.