Ce numesc ei dragoste, eu numesc război
Când toţi se-ndrăgostesc în fiecare joi
Vine weekend, ei toţi se fac ca plouă,
Şi luni de dimineaţă au o dragoste nouă.
În aia a mea, vă bag ceva în gură
Vă iau, vă leg de-o gleznă
Artificiali în vorbe, urâţi de natură
Aveţi ceva-n comun, dar sunteţi în antiteză…
Nu mai suport ce văd, deci
M-arunc de la etajul 10, dar am o paraşută
Ajung în siguranţă, şi-o las că e urâtă.
Seară lungă, încă din toi
Şezând la masă, noi amândoi
Ne jucăm şah, ca într-un război
Ne aruncăm priviri, ce sunt reci sloi
Doar sărutul ne încalzeşte
Când unul din noi doi razboiul paraseşte…
Din razboi am plecat uşor către pat
Cu gânduri bune, privind la tine
Esti îmbrăcată dar din priviri eu te dezbrac
Vreau sa fac ceva fără sa mă răzbat…
Eşti regină într-un întreg palat
Ai la picioare un întreg regat
De lacrimi si extaz
Mi-eşti muză şi mi-e greu să tac
Când nu am cuvinte si-îmi zici
De ce tac?
Nu îmi e greu, dar asta fac
Culeg cuvinte, după cerul înstelat
Şi cu nici un verb nu le leg. N-are sens
Ca să vorbim noi doi e un întreg demers.
Pantofii te strâng, te iau în braţe
Şi uşor te strâng şi plang puţin
Căci ale tale picioare
Tânjesc după pământul ud
De picături de lacrimi ce curg
Ce la poale de munte se strâng într-un amurg…
o9noapte 