Etichetă: Razna

Cearta cu timpul

septembrie 26, 2012

Dimineaţa în zori, trezit buimac, caut telefonul să dau cu el de pământ să nu îi mai aud alarma care sună ne’ncetat de 5 minute şi care mă zgârie pe creier. Mă ridic din pat numai eu ştiu cu ce forţe supra omeneşti, mă chinui să mişc maşinăria căruia îi zic „trup uman”. Bag capul în apa rece care curge prin bateria de la chiuveta care parcă încearcă să mă trezească, dar se pare că nu are nici cel mai mic efect, tot la fel de amorţit mă simt. Mă uit la ceas: 7:40. “pfoaai de capu’ meu”, tre’ să plec spre şcoală. Trag blugii în fugă, rapid iau tricoul pe mine…odată terminat îmbrăcatul deja mă ia moleşeala ştiind cât am de mers (nu mult, dar pentru mine sunt mile). Încalţ addidaşii, iau ghiozdanu de lângă uşă şi plec. Ajung la câţiva metrii de liceu…acelaşi somn profund în interiorul meu, dar totuşi conştient merg drept pe trecerea de pietoni. Urc treptele, intru in liceu, unii vin alţii pleacă un du-te vino continuu fără oprire. În clasă aceeaşi colegi. Mă uit la ceas: 7:53 …mi-aş picioru, vine si profa, franceza…the fuck! Ce zi frumoasă presimt că am…mă certam singur.

Încep să înjur şcoala pentru că m-a răpit din braţele mamei încă de mic, de când am păşit pe uşa grădiniţei şi acum pe uşa liceului şi poate pe uşa facultăţii într-un bun final. Banca rigidă mi se părea o pernă aşa de moale. Caietul inutil era o buna pătură şi profa care vorbea  doar ea ştie ce: o voce pe fundal căreia nu îi dădeam importanţă. Mă trezesc speriat. Nu ştiam unde sunt. Auzeam voci, dar nu le recunoşteam…mă uit în jur văd feţele colegilor care îi bufneau râsu’, dar se stăpâneau şi o aud pe profă „Laur dormi?” În gandul meu  „daca mai lasa tu as dormi!”, dar un răspuns simplu cu un glas plăpând “nu doamnă”. Îmi era rau. Să mă fi dus la cabinet? Neaa…mi-ar fi dat un paracetamol  şi nu m-ar fi ajutat cu nimic. Mă întreb să fie oare de la băutura…nuu, să fie de la nesomn.. nuuu, sa fie ca’s prea îngândurat..da asta este…pun capul pe bancă înapoi…adorm…de parcă eram în transă.

Deschid ochii înceţoşaţi mă  uit spre ceas. Aşa zisele „limbi ale ceasului” o luaseră razna, se învârteau…tresar speriat din banca. Camera se învârtea cu mine, nu mai rezistam. Deschid geamul nimic, niciun efect. Nu înţelegeam ce am.  Se sună ies pe uşa clasei de parcă eram beat, izbit de pereţii holului ies afară. Când mă aşez pe bancă, mă loveşte un val de fum de ţigară. Deja încep să’njur. Nu ştiu cum a trecut ziua asta, dar m-am trezit acasă, în pat, în blugi, exact îmbrăcat de şcoală. Întreb pe mess nişte colegi. Îmi spun că am fost totuşi la şcoală. Ciudat…nu îmi aduc aminte nimic. Şi la masă mănânc…realizez că m-am certat cu timpul, ciudat…dar am crezut că o iau razna..

Inimă de demon

septembrie 13, 2012

Fiara din tine se imblanzeste cand inima incepe sa iubeasca.Cam asa se intampla de fiecare data, incercam sa parem duri si intr-un fel fara suflet, in fata prietenilor si a celorlalti. Ne reuseste, dar se intampla ca si noi sa nu ne mai recunoastem, ne-am prefacut asa de bine incat asa am ramas, pentru noi e bine…parem duri…caini fara stapan. Sincer mie chiar mi s-a intamplat…eram genul ” nu imi pasa,fa ce vrei”…desi nu aratam ca imi pasa, mie imi pasa. Ciudat, stiu. Pur si simplu la nervi nu realizam ce zic ce fac, demonul din mine ma acapara complet, nu mai vedeam in lateral doar in fata, oarecum o masina de distrus, ceea ce am facut o perioada mare de timp. Si multora care vor citi isi vor aminti exact acele clipe. Oarecum am descoperit partea asta demonica din mine cand am fost mitit pentru prima data de prietena mea pe atunci, am simtit ca o iau razna, vocile din jurul meu parca ma indemnau sa fac rau, ceea ce am si facut: m-am oprit cu pumnu fix intr-un pom.
Perioada aia pentru mine si voua care ati patit la fel s-a dus, dar in sufletul meu tot este o mica pata de ura ce se mareste cu fiecare ocazie. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece suntem duri pe dinafara, fiara, demonul din launtrul nostru se imblanzeste brusc cand in viata noastra apare o persoana speciala, iubitul/iubita,si ceilalti iti vor zice, cum? Gata, fiara s-a inchis singura in cusca? Sincer nu vreau sa zic ca fiara sa inchis in cusca, doar ca momentan este sub anestezie si cand ii va trece efectul nu va ezita sa ucida cu sange rece un alt suflet.
Am crezut ca daca esti dur, rau, necazurile vor sta departe de mine si ca nu voi mai fi nevoit sa trec prin ceea ce am trecut candva, dar defiecare data apare cineva nu stiu de unde si ma calmeza, si prietenii mei raman socati cum o fata reuseste sa potoleasca gladiatorul din mine, care domina cat mai mult timp cu putinta. Si cum zice si titlul inima joaca cel mai important rol in acest film, pentru ca ea ne da inpulsul de a iubi si de a ierta, ea accepta cine pleaca si cine ramane si noi suntem doar niste marionete care sunt dirijate excelent. Si animalele din jungla de peste tot cat de dure sunt au inima, si ele nu iti fac rau doar decat daca ai ranit pe cineva din inima lor si ele te vad ca pe o tinta vie care trebuie doborata. Multi nu vor sa inteleaga ca asa este si omul un animal cu inima ce se imblanzeste la o vorba buna spusa la timpul ei.

Razna

iulie 29, 2012

Cu toţii avem momente când chiar o luăm razna. Peste această stare eu cu greu reuşesc să trec. Simt cum fiecare nerv din creierul meu pur si simplu cedează, parcă aş fi un taur la coridă, puternic şi fioros în acelaşi timp. Când pur şi simplu o iei razna, poţi fi în stare de orice, nefiind conştient de înfaptuirea anumitor lucruri până când acestă stare de nervozitate nu trece. Mulţi poate nu ştiţi cum să reacţionaţi pentru că vă calmaţi rapid, dar mai sunt si genul de oameni care nu se calmează până nu fac rău altor persoane sau unii care se afundă într-o cârciumă şi se fac rangă. Mulţi negăm, deşi cunoaştem astfel de genuri de persoane, eu recunosc că am destui prieteni care reacţionează violent la nervi, dar dacă ştii să le vorbeşti frumos, să le vorbeşti în aşa fel să îl calmezi, animalul care îl vezi în ei pur şi simplu devine o pisică. Eu unul mă calmez în astfel de momente fie vorbind cu iubita mea fie ascultând muzică. Muzica exprimă durerea care o simt, o muzică „neutră” de cauză. Pur şi simplu ea constituie liniştea perfectă de care ai nevoie să te aduni şi să te calmezi, iar cele două trei cuvinte şi un negativ par că reuşesc să ne ajute.
Dar acolo unde se naşte, acolo şi moare, acolo se stinge toată starea. Înăuntru, răspunsul este cu siguranţă înăuntru. Totul ţine de autocontrol şi de modul cum reacţionăm… Răspunsul calm pe care îl căutăm atunci când suntem nervoşi zace întotdeauna înauntrul nostru, înauntrul fiecaruia. Depinde de noi dacă vrem sau nu să îl găsim chiar şi în cele mai ascunse colţuri.